Dorința se poate schimba fără a necesita permisiunea din partea relației în jurul căreia este construită.
Stresul, boala, medicamentele, hormonii, rolul de părinte, doliul, conflictele și timpul pot modifica frecvența cu care apare dorința și modul în care este resimțită. Uneori, nu se poate identifica o singură cauză. O persoană continuă să inițieze contact, iar cealaltă începe să se pregătească pentru momentul în care afecțiunea devine o cerere pe care nu o poate satisface.
Într-o relație D/s, diferența poate părea mai mare decât simpla activitate sexuală. Dominantul poate simți că autoritatea sa nu mai ajunge la corpul partenerului. Submisivul poate avea teama că disponibilitatea redusă face ca renunțarea sa să fie inutilă.
Niciuna dintre aceste concluzii nu este inevitabilă.
Dorința nu este obediență.
Un submisiv poate rămâne devotat, obedient și poate avea o identificare erotică cu supunerea, chiar dacă nu dorește activitate sexuală. Un Dominant poate păstra autoritatea, chiar dacă are puțin interes pentru sex sau dacă refuză o acțiune pe care submisivul o dorește.
Consimțământul pentru autoritatea sexuală poate include reguli despre inițiere, masturbare, orgasm sau servitute. Acesta nu face corpul să fie disponibil în mod infinit, indiferent de capacitatea prezentă. O regulă care nu acceptă „nu astăzi”, durere, boală sau o limită schimbată a încetat să mai organizeze dorința și a început să o suprasolicite.
Dezamăgirea Dominantului poate fi reală, fără a deveni o consecință pe care submisivul trebuie să o evite prin sex nedorit.
Dorința nu începe întotdeauna înainte de contactul fizic.
Unele persoane experimentează o dorință spontană: interesul apare mai întâi și duce către contact. Altele experimentează adesea o dorință reactivă: dorința apare atunci când există dorința, siguranța și atingerea plăcută.
Dorința reactivă nu înseamnă consimțământ pentru a fi împins până când corpul cooperează. Trebuie să existe o dorință reală de a începe și libertatea de a te opri dacă dorința nu apare.
Cuplurile pot crea o invitație cu etape: apropiere, atingere senzuală, direcție erotică, apoi o altă alegere. Persoana submisivă poate fi de acord să exploreze fără a promite un rezultat final. Persoana dominantă poate conduce fără a considera excitația ca o obligație.
Respingerea poate răni rolul.
Respingerea repetată poate face ca o persoană dominantă să se simtă nedorită, ridicolă sau lipsită de o formă de autoritate care părea odată centrală. O persoană submisivă poate percepe lipsa de dorință a partenerului ca abandon: dacă nu sunt folosiți sexual, mai aparțin?
Exprimă aceste sentimente fără a le folosi ca presiune. „Îmi pare rău că nu mai ești atrasă de mine” este vulnerabil. „Dacă ai fi cu adevărat submisivă, ai face asta” transformă vulnerabilitatea în coerciție.
Asigurările trebuie să fie sincere. Nu promite dorință care nu există. Confirmă ceea ce rămâne: afecțiune, autoritate, servire, atracție, angajament sau dorința de a explora împreună.
Datoria poate fi aleasă, dar presiunea trebuie să fie vizibilă.
Uneori, adulții aleg generozitate sexuală atunci când nu sunt ei înșiși motivați de dorință. O persoană submisivă poate găsi sens în a oferi servicii consensuale; un partener poate alege contactul afecțios pentru că plăcerea celuilalt este importantă.
Alegerea devine nesigură atunci când refuzul implică riscul de a fi ignorat, ridiculizat, pedepsit, de a pierde statutul social sau de a fi amenințat cu abandonul. Conformarea poate părea identică, dar libertatea din jurul ei a dispărut.
Stabiliți ce tipuri de activități pot fi oferite fără dorință, ce acte necesită excitare activă și cum poate oricare dintre voi să oprească. Nu folosiți o promisiune generală de disponibilitate sexuală pentru a rezolva fiecare situație viitoare.
Explorează fără a transforma corpul într-un proiect.
O dorință scăzută poate fi legată de tensiuni în relație, stres, anxietate, depresie, durere, dificultăți erectile, uscăciune vaginală, sarcină, menopauză, medicamente, contracepție hormonală, boli cronice sau epuizare. Sprijin clinic adecvat poate ajuta atunci când schimbarea este deranjantă.
Nu modificați medicamentele prescrise fără acordul medicului. Nu transformați tratamentul într-o condiție pentru a rămâne atractiv/ă. Persoana care experimentează această schimbare decide ce opțiuni medicale să exploreze.
Relația în sine merită analizată. Lipsa dorinței poate fi cauzată de furie nerezolvată, muncă inegală, sex nesigur, igienă precară, scenarii repetitive sau presiune care face ca fiecare atingere să pară o obligație.
Extindeți vocabularul erotic.
Dacă dinamica depinde de o singură acțiune sau de un singur răspuns al corpului, orice schimbare devine o criză.
Folosiți ritualuri, haine, servicii, flirt, atingere senzuală, venerație, observație, fantezii, permisiune, refuz și intimitate non-orgasmică. Autoritatea sexuală poate fi exprimată prin ceea ce este intenționat nu cerut. Afecțiunea poate rămâne afecțiune fără a fi transformată în fiecare dată într-o inițiere.
Un program stabilit poate ajuta anumite cupluri, protejând intimitatea erotică de epuizare. Acesta ar trebui să creeze o oportunitate, nu o obligație.
Re-negociați limitele.
Revizuiți cine inițiază, cum este exprimat refuzul, dacă regulile referitoare la orgasm sau masturbare rămân valabile și ce se întâmplă atunci când o persoană dorește mai mult contact decât cealaltă. O persoană dominantă poate păstra autoritatea asupra unei activități, chiar dacă o folosește mai rar. O persoană submisivă poate renunța la o parte din domeniul sexual, fără a renunța la întreaga relație.
O comunicare constantă este esențială. Nu dispărea după un refuz sau nu folosi tăcerea pentru a-i arăta partenerului cât de costisitor este refuzul.
Dacă dorința este îndreptată către fantezii, pornografie, masturbare sau alte persoane, discutați despre ce înseamnă acest lucru, fără a presupune că fiecare dorință privată este un furt. Întrebările relevante sunt: onestitatea, limitele stabilite și dacă intimitatea din cadrul relației este evitată, în loc să fie exprimată într-un mod diferit.
Compatibilitatea se poate schimba.
Comunicarea nu poate crea dorință. Un tratament medical nu poate garanta acest lucru. O viață erotică mai amplă s-ar putea să nu rezolve toate diferențele.
Opțiunile oneste pot include acceptarea unei frecvențe mai mici, restructurarea autorității sexuale, non-monogamia consensuală, atunci când este cu adevărat dorită, o relație non-sexuală sau o despărțire. Niciuna dintre aceste opțiuni nu ar trebui impusă.
Dorința are cele mai mari șanse să rămână vie atunci când se poate exprima sincer. Scopul nu este să forțezi ambele persoane să aibă aceleași preferințe. Este să descoperi dacă autoritatea, supunerea și intimitatea pot satisface persoanele în care au evoluat.
