Dorința poate fi deja prezentă.
Corpul este cald. Partenerul este dorit. Scena a ajuns la momentul pe care amândoi l-ați imaginat – și penetrarea doare.
Acest lucru poate părea o trădare. Partenerul care primește poate încerca să ascundă durerea, deoarece nu vrea să distrugă atmosfera. Partenerul care penetrează poate simți că este respins, că este incompetent sau brusc se poate simți prea speriat pentru a atinge deloc.
Niciuna dintre aceste reacții nu trebuie să decidă ce se va întâmpla în continuare.
Durerea este o informație, dar nu este întotdeauna sfârșitul eroticismului. Uneori, cere mai mult timp, un unghi diferit, mai puțină adâncime, un alt tip de atingere sau o schimbare completă de direcție. Uneori, spune că penetrarea nu este potrivită astăzi. Abilitatea constă în a nu ignora semnalul. Este să rămâi suficient de conectat pentru a auzi ce cere corpul.
Nu lăsa primul moment dureros să devină un eșec.
Când apare durerea, oprește mișcarea înainte de a discuta despre ea. A rămâne nemișcat poate fi mai puțin deranjant decât a te retrage brusc, cu condiția ca partenerul care primește să dorească acest lucru. Întreabă dacă dorește ca corpul sau obiectul să fie îndepărtat, ținut exact unde este sau retras încet.
Întrebarea poate rămâne intimă:
Rămâi cu mine. Vrei liniște, mai puțin sau să te opresc?
Pune-mi mâna acolo unde ai nevoie.
Nimic nu a fost stricat. Spune-mi ce vrea corpul tău în continuare.
Această reacție protejează momentul de sentimente de rușine. Ea transmite persoanei care primește că durerea nu va fi interpretată ca o performanță dezamăgitoare și îi oferă celuilalt partener ceva util de făcut: să fie prezent, în loc să se apere.
Concentrează-te pe stimularea întregului corp.
Penetrarea este adesea considerată momentul în care sexul “începe cu adevărat”. Această așteptare face ca fiecare plăcere anterioară să pară o pregătire, iar fiecare întârziere să pară o incompletitudine.
Inversează ierarhia.
Permite ca sărutul, plăcerea orală, mâinile, presiunea, laudele, serviciile, restricțiile, tachinarea, venerația sau comenzile să devină ele însele punctul central al experienței. Creează o atenție erotică atât de intensă în afara penetrării, încât intrarea devine o evoluție opțională, nu un test pe care corpul trebuie să-l treacă.
Excitația nu este doar lubrifiere. Este o concentrare a atenției, o schimbare a mușchilor, o creștere a încrederii, o mai mare disponibilitate a pelvisului de a se mișca și o convingere a minții că există suficient timp. Lubrifiantul poate reduce frecarea, dar nu poate crea disponibilitate sau poate rezolva toate tipurile de durere.
Dacă partenerul care primește începe să se încordeze, revino la ceva care produce o plăcere evidentă. Nu continua să atingi zona dureroasă, ca și cum repetiția ar putea să o convingă.
Oferă control partenerului care primește.
Persoana care primește penetrarea are adesea nevoie de cel mai clar control asupra unghiului, adâncimii și ritmului.
Aceasta poate ghida mâna, corpul sau jucăria care penetrează. Poate să se așeze încet, în loc să fie penetrată. Poate să ceară o penetrare superficială, o ușoară schimbare a unghiului, mai mult suport sub șolduri sau lipsa mișcării până când mușchii din jur se relaxează.
Controlul nu trebuie să diminueze intensitatea unei scene D/s. Un Dominant poate ordona submisivului să arate exact ce poate suporta corpul său. Submisivul poate fi obligat să raporteze sincer, în loc să demonstreze rezistență. Un Dominant care primește poate controla fiecare centimetru și poate face ca partenerul care penetrează să aștepte.
Autoritatea poate rezida în precizia instrucțiunilor:
Nu mai adânc. Ține-l acolo.
Mișcă-te doar când eu îți spun.
Dă-mi mâna. Îți voi arăta unghiul.
Te vei opri înainte ca eu să fiu nevoită să mă protejez de tine.
Corpul își păstrează dreptul de veto, chiar și atunci când rolul rămâne prezent.
Învață să distingi între intensitate și durerea nepotrivită.
Unele persoane experimentează plăcere erotică prin întindere, presiune, senzație de plenitudine, impact sau disconfort controlat. Durerea aleasă poate face parte din dorință. Acest lucru nu înseamnă că fiecare senzație dureroasă este utilă.
Senzațiile de arsură, rupere, ascuțime, amorțeală, senzație electrică, crampe profunde sau durere care se intensifică în loc să se diminueze necesită o pauză. Semnificația exactă variază de la o persoană la alta, dar o senzație familiară și plăcută și un avertisment necunoscut nu ar trebui tratate ca fiind aceeași categorie, doar pentru că scena a fost menită să fie intensă.
Stabiliți înainte de începerea activității ce senzații sunt dorite, care necesită ajustări și care opresc imediat penetrarea. Persoana care primește nu ar trebui să fie nevoită să inventeze aceste distincții în timp ce încearcă să protejeze starea de spirit a partenerului.
Produsele care anesteziază sunt o soluție proastă pentru durere, deoarece elimină informațiile necesare pentru a evalua ce poate tolera corpul. Scopul nu este să reducă intensitatea avertismentului suficient de mult pentru a continua.
Lasă respirația să fie un sprijin, nu o altă comandă.
Durerea face adesea ca organismul să rețină respirația și să se încordeze în anticiparea următoarei mișcări. Un ritm mai blând poate întrerupe acest ciclu.
Fă o pauză. Permite partenerului care primește să respire, fără a fi grăbit. Celălalt partener poate urma ritmul, poate ține o mână liniștitoare pe șold sau pe abdomen și poate aștepta până la expirare înainte de a întreba dacă se dorește o mișcare.
Acesta nu este un garanție că organismul se va relaxa. Respirația nu este o metodă de a forța acceptarea. Valoarea ei constă în faptul că creează un moment în care persoana poate observa dacă mușchii se relaxează, dacă rămân încordați sau dacă doresc să se oprească.
Dacă răspunsul este “stop”, respirația și-a făcut treaba: a făcut ca răspunsul să fie mai ușor de auzit.
Schimbă semnificația progresului.
Progresul nu trebuie să însemne mai profund, mai amplu sau mai lung.
Poate însemna că partenerul care primește a raportat durerea mai devreme. Că partenerul care penetrează nu a luat acest lucru personal. Că penetrarea a rămas superficială și plăcută. Că un obiect a fost pus deoparte fără ca experiența să se termine într-un mod negativ. Că cuplul a descoperit o poziție care a părut intimă, mai degrabă decât impunătoare. Că penetrarea a durat treizeci de secunde și s-a încheiat cu ambele persoane care încă își doreau una pe cealaltă.
Într-o relație erotică, menținerea dorinței poate fi mai importantă decât finalizarea acțiunii planificate.
Acest lucru este deosebit de important atunci când durerea a apărut în mod repetat. Corpul poate începe să anticipeze experiența anterioară înainte ca atingerea să aibă loc. O scenă care se oprește devreme, rămâne plăcută și se termină fără presiune poate învăța ceva diferit: senzațiile vor fi ascultate, iar persoana nu va fi prinsă în dezamăgirea cuiva.
Schimbă poziția fără să te scuzi pentru corpul tău.
Când penetrarea nu este dorită, nu transforma restul experienței sexuale într-o formă de consolare.
Schimbă direcția cu intenție. Folosește gura, mâinile sau un obiect extern. Poți trece la adorare, servitute, controlul orgasmului, masturbare reciprocă, reținere senzuală, fantezii, discuții picante sau la frustrarea intenționată de a amâna penetrarea pentru o altă zi.
Schimbarea poziției poate face parte din dinamica de putere:
Corpul tău a răspuns. Eu decid că trebuie să ascultăm.
Nu vei obține plăcerea mea suportând ceva ce nu îți face bine.
Încă te vreau. Pur și simplu schimb ceea ce fac cu tine.
Conexiunea erotică rămâne, deoarece atenția rămâne.
Păstrează limitele medicale scurte și oneste.
Durerea sexuală frecventă, severă, care se agravează sau care nu are o explicație clară necesită o evaluare profesională. Erupții noi, secreții neobișnuite, sângerări recurente, senzație de arsură la urinare, durere în timpul erecției sau ejaculării, sau durere pelvină sau testiculară nu ar trebui considerate ca fiind ceva ce trebuie depășit cu jenă.
Durerea pelvină sau testiculară bruscă și severă, sângerări abundente, leșin, leziuni semnificative, incapacitatea de a urina sau durere severă asociată cu o posibilă sarcină pot necesita îngrijiri medicale urgente sau de urgență.
Un partener poate ajuta persoana să-și amintească ce s-a întâmplat și să o sprijine în a căuta îngrijiri medicale. Partenerul nu este un medic, iar un exercițiu terapeutic nu este un acces sexual datorat relației.
Această limită reprezintă doar o mică parte din text, deoarece relația nu este o sală de consultații. Totuși, este importantă, deoarece durerea neexplicată nu devine erotică prin simpla ignorare.
Reîncepeți doar atunci când atât dorința, cât și corpul sunt pregătite.
Dacă se încearcă din nou penetrarea, nu începeți de punctul în care s-a oprit scena precedentă. Reconstruiți anticiparea. Permiteți corpului care primește să controleze contactul inițial. Mențineți prima mișcare mai mică decât ceea ce ar dori ego-ul și comunicarea mai precisă decât ceea ce pare să necesite fantezia.
Scopul nu este să demonstrezi că durerea a fost învinsă. Este să descoperi dacă penetrarea poate deveni dorită de corp, precum și de minte.
Uneori, răspunsul va fi “da”. Alteori, va fi “nu astăzi”. Uneori, un cuplu va descoperi că limbajul lor erotic cel mai bogat nu mai depinde deloc de penetrare.
Niciuna dintre aceste răspunsuri nu face ca intimitatea să fie incompletă.
Vorbiți despre asta împreună.
De unde începe durerea: la prima atingere, la intrare, la adâncime, la mișcare sau după aceea? Ce senzații reprezintă intensitatea dorită și care par greșite? Cine controlează unghiul, adâncimea și ritmul? Ce permite corpului care primește să se relaxeze, fără presiune? Ce puncte erotice ar continua să se simtă ca parte a scenei, în loc de o consolare? Și poate penetrarea să rămână o invitație, în loc de dovada că actul sexual a fost finalizat?
