Supunerea nu este un cec în alb.
Când cineva spune „Vreau să mă supun ție”, acest lucru poate fi extrem de flatant. Dar poate însemna și douăzeci de lucruri diferite. Poate că își dorește supunere, structură, durere, o predare erotică, antrenament, ritual, laude, umilință, autoritate domestică sau pur și simplu ușurarea de a nu mai trebui să conducă sexual activitatea pentru o perioadă.
Dacă aș lua în considerare o relație serioasă, aș vrea să înțeleg persoana înainte de a mă atașa de rolul pe care părea că este pregătită să mi-l ofere. O persoană care se supune nu este doar o colecție de permisiuni. Ea aduce nevoi, o istorie, așteptări și o anumită modalitate de a se preda. Întrebarea nu este doar dacă va fi ascultătoare. Este dacă voi doi puteți construi ceva în care această ascultare rămâne vie și voluntară.
Întreabă ce aduce supunerea pentru ea.
- Cum se simte supunerea atunci când merge bine?
- Ce te face să vrei să te predai unei persoane și nu alteia?
- Ești atrasă în principal de supunere, obediență, provocare, durere, ritual, devotament, predare senzuală, umilință, structură sau altceva?
- Ce părți ale vieții de zi cu zi vrei să le ții complet în afara relației D/s?
- Ce ai nevoie de la o persoană dominantă înainte ca sistemul tău nervos să poată, de fapt, să se relaxeze în supunere?
- Ce te face să te simți văzută, mai degrabă decât doar folosită?
- Cum vrei să primești laude? Cum reacționezi la corecții?
- Ce tipuri de reguli te fac să te simți în siguranță, iar ce tipuri te fac să te simți resentiment?
- Care sunt limitele tale absolute, limitele tale flexibile și interesele tale care sunt doar “fantezii”?
- Ai folosit vreodată un cuvânt de siguranță sau ai oprit o scenă? Ce a făcut acest lucru ușor sau dificil?
- Cum te comporți când ești copleșit(ă) – devii tăcut(ă), cooperant(ă), plângi, te simți detașat(ă), ești încăpățânat(ă), rămâi foarte nemișcat(ă)?
- Cum se manifestă “drop”-ul pentru tine, dacă îl experimentezi?
- Cât timp și energie emoțională poți oferi realist unei relații dinamice pe termen lung?
- Ce structură de relație dorești în afara unei relații D/s?
- Cum ar trebui să reacționeze un Dominant dacă tu încalci o regulă pentru că nu ești de acord cu ea?
- Ce te-ar face să renunți la o relație, chiar dacă ești încă foarte atras(ă)?
Distinge dorința de idealizare.
Unele persoane se îndrăgostesc de ideea de supunere înainte de a ști cum se simte, de fapt, renunțarea zilnică. Ele pot imagina o obediență perfectă, un protocol constant, o disponibilitate permanentă și un control total – apoi descoperă că munca, oboseala, mândria și stările emoționale umane obișnuite încă există.
Nu consider această descoperire un eșec. Prefer să știu unde se termină fantezia și unde începe realitatea. Întreabă cum își imaginează persoana respectivă o seară de marți, când amândoi sunteți obosiți. Întreabă ce înseamnă “24/7” când unul dintre voi este bolnav. Întreabă ce se întâmplă când persoana supusă este supărată pe Dominant. Dacă răspunsul este întotdeauna “aș asculta pur și simplu”, este posibil să auzi o imagine idealizată despre tine, mai degrabă decât o cunoaștere reală a sinelui.
Submisivitatea nu ar trebui să implice lipsa de putere.
O persoană capabilă și independentă poate fi profund submisivă. De fapt, adesea găsesc că renunțarea conștientă este mai interesantă atunci când vine de la cineva care are clar capacitatea de a alege. Ai grijă la orice dinamică care începe să recompenseze incompetența, dependența financiară, izolarea socială sau fragilitatea emoțională, deoarece aceste lucruri fac controlul mai ușor.
Dacă ești Dominant(ă), sarcina ta nu este să faci persoana submisivă incapabilă să plece. Este să construiești ceva pentru care ea continuă să aleagă, chiar dacă are posibilitatea să plece.
Observă modul în care gestionează limitele tale.
Și persoanele submisive depășesc limitele. O persoană poate presa un Dominant să practice sadism pe care acesta nu îl savurează, poate cere disponibilitate constantă, poate folosi expresia „dar am nevoie de asta” pentru a depăși toleranța la risc sau poate deveni furioasă atunci când Dominantul refuză o fantezie. Dreptul de a spune „nu” aparține ambelor părți.
Observă dacă persoana submisivă poate auzi „nu vreau să fac asta”, „am nevoie de o pauză” sau „nu sunt suficient de pregătit(ă) pentru asta” fără a transforma refuzul într-o judecată a valorii sale.
Caută onestitate chiar și în momentele de excitație.
Chimia inițială poate face ca oamenii să promită prea mult. „Orice.” „Folosește-mă cum vrei.” „Nu am limite cu tine.” Aceste afirmații pot fi frumoase în fantezie, dar inutile în negocieri.
Sunt mai interesat(ă) de o persoană submisivă care poate spune: „Vreau să am sentimentul că ai putea face orice, dar iată ce poți face de fapt”. Această distincție îmi arată că înțelege diferența dintre renunțarea erotică și consimțământul real.
Întrebarea pe care aș păstra-o în fundal este:
Pot conduce această persoană fără ca ea să fie nevoită să devină mai mică decât este?
O persoană submisivă compatibilă ar trebui să facă ca autoritatea să aibă un sens profund, nu doar să fie disponibilă. Predarea ei ar trebui să aibă nuanțe: preferințe, rezistență, încredere, teamă, devotament, umor, mândrie, limite. Dacă tot ce ai nevoie este supunere, pierzi o mare parte din ceea ce face ca o relație D/s să fie intimă.
Caută inițiativă, nu doar supunere.
O persoană submisivă care este de acord cu tot nu este neapărat un partener ușor sau compatibil. Uneori, asta înseamnă că încă își descoperă propriile limite; alteori, se tem să nu te dezamăgească; alteori, joacă rolul de supunere pe care cred că vrei să-l vadă. Aș prefera să aud un “nu” bine gândit, o ezitare sau o întrebare, decât să primesc supunere automată de la cineva care nu și-a găsit încă propria voce. O persoană submisivă bună aduce inițiativă în actul de predare. Știe că a ceda puterea are valoare tocmai pentru că ar fi putut fi reținută.
Fii atent la modul în care vorbesc despre relațiile anterioare. Nimeni nu trebuie să idolizeze un fost partener, dar un model în care fiecare fostă persoană dominantă a fost “toxică”, fiecare dezacord a devenit trădare sau fiecare limită a fost vina altcuiva merită investigat. Același standard se aplică și persoanelor dominante. Căutăm capacitatea de a reflecta, de a-și asuma responsabilitatea și de a învăța – nu o istorie lipsită de orice problemă.
