Un contract poate da o formă dorinței. Acesta definește rolurile, limitele, ritualurile, responsabilitățile și aspectele vieții în care autoritatea va fi exercitată. Poate face ca două persoane să simtă importanța a ceea ce aleg.
Însă, un document nu poate oferi consimțământul în numele persoanelor care l-au semnat.
Corpurile se schimbă. Activitățile se extind. Medicamentele afectează dorința. O regulă care odinioară aducea calm, începe să genereze resentimente. Un ritual își pierde sensul. O persoană descoperă o nouă nevoie; cealaltă descoperă o limită pe care nu ar fi putut să o numească anterior.
Acordul trebuie să rămână suficient de viu pentru a fi observat.
Revizuirea face parte din autoritate.
Unele cupluri se tem că revizuirile programate fac ca dinamica să pară contractuală sau incertă. În practică, revizuirea poate proteja autoritatea dintre revizuiri. Ambele persoane știu că există un loc definit unde structura poate fi examinată, fără ca fiecare instrucțiune obișnuită să devină o negociere.
Alegeți un ritm potrivit pentru etapa relației: revizuiri frecvente la început, apoi lunar, trimestrial sau după schimbări semnificative. O revizuire ar trebui să aibă loc și după o boală, o accidentare, o sarcină, modificări ale medicamentelor, o mutare, un conflict major sau o scenă care a schimbat modul în care oricare dintre parteneri înțelege dinamica.
Depărtați-vă suficient de mult de rol pentru a putea vorbi liber.
O persoană subordonată nu ar trebui să fie nevoită să ceară permisiunea pentru a discuta despre acord. Stabiliți modul în care se solicită o revizuire și dacă titlurile sau postura sunt temporar puse deoparte.
Acest lucru nu presupune că relația nu implică un anumit grad de dinamica puterii. Mai degrabă, creează un spațiu sigur în care ambii parteneri, fiind adulți, pot analiza puterea pe care au creat-o.
Întrebați separat:
- Ce dă sens dinamicii actuale?
- Ce responsabilități sunt îndeplinite bine?
- Unde a devenit serviciul o muncă invizibilă sau un drept automat?
- Ce regulă mai servește scopul inițial?
- Ce a devenit dificil de discutat?
- Ce autoritate pare naturală și care este menținută doar prin teama de a-l dezamăgi pe celălalt?
- Ce dorește fiecare persoană să aibă mai mult, mai puțin sau să nu mai aibă deloc?
Faceți distincția între reguli, ritualuri și obiceiuri.
O regulă stabilește o obligație într-un domeniu asupra căruia ați convenit. Un ritual capătă sens prin repetiție. Un obicei este pur și simplu ceea ce faceți de obicei în cuplu.
Confuzia dintre ele generează un control inutil. Dacă cafeaua de dimineață este un ritual, sensul și excepțiile sale pot fi discutate. Dacă este doar un obicei, nerespectarea lui nu trebuie să devină neascultare. Dacă este o regulă, ambele persoane ar trebui să știe de ce autoritatea este investită în ea.
Eliminați structurile care există doar pentru că eliminarea lor pare a însemna admiterea unui eșec. Precizia este mai puternică decât acumularea.
O schimbare nu invalidează consimțământul acordat anterior.
O persoană subordonată care retrage un domeniu de autoritate nu afirmă că acordul inițial a fost fals. Ea oferă informații actualizate. O persoană dominantă care renunță la o responsabilitate nu pierde neapărat autoritatea. Poate că își gestionează onest capacitățile.
Schimbările posibile includ limitarea controlului sexual în timpul bolii, suspendarea pedepsei în timpul conflictelor din relație, înlocuirea unui ritual fizic cu unul verbal, reducerea cerințelor de raportare în perioade de stres la locul de muncă sau mutarea întregii autorități financiare în afara dinamicii.
Ajustările temporare ar trebui să aibă o dată de revizuire. Schimbările permanente ar trebui să fie înregistrate într-un mod suficient de clar, astfel încât niciuna dintre persoane să nu se bazeze pe o versiune depășită.
Consimțământul este specific, chiar și într-o relație de lungă durată.
Un acord poate stabili permisiunea continuă pentru anumite activități, dar nu elimină necesitatea de a observa capacitatea prezentă. Un paragraf semnat nu poate transforma lipsa de conștiență, starea de rău sau retragerea vizibilă într-un consimțământ.
Nici expresii generale precum „Dominantul decide totul” nu ar trebui să fie permise să ascundă aspecte neanalizate. Transformă dorința în detalii specifice. Cine decide ce, în ce condiții, cu ce excepții și cum poate fi suspendată această autoritate?
Reechilibrează atât efortul, cât și puterea.
Autoritatea creează muncă: planificare, observație, luare de decizii și responsabilitate. Submisivitatea creează, de asemenea, muncă: servire, raportare proprie, disciplină și vulnerabilitate. Dacă rolul unei persoane devine epuizant, în timp ce cealaltă persoană primește toate beneficiile, dinamica va deveni în cele din urmă o formă obișnuită de resentimente, mascate de ritualuri.
Reechilibrarea poate însemna un serviciu mai proactiv, mai puține decizii delegate superiorului, perioade de odihnă pentru Dominant, sau o recunoaștere mai clară a contribuției submisivului. Reciprocitatea nu înseamnă roluri identice. Înseamnă că relația aduce valoare ambelor persoane.
Înregistrează adevărul, nu fantezia.
Păstrează acordul la fel de detaliat pe cât consideră cuplul că este util, dar asigură-te că versiunea activă este ușor identificabilă. Notează datele de revizuire, permisiunile eliminate și modificările temporare. Protejează documentul ca pe date confidențiale. Ambele persoane ar trebui să aibă acces la termenii care le guvernează.
Un acord viu nu slăbește angajamentul prin faptul că permite schimbări. Acesta previne ca un consimțământ din trecut să se prefacă a fi consimțământul de astăzi.
O dinamică solidă poate evolua. Contează să vorbiți deschis despre ce s-a schimbat, de ce s-a schimbat și cine își dorește în continuare să facă parte din ea.
