Ascultarea este simplă în fantezie. Ea dă ordine; el le execută.
Ascultarea reală implică tensiune. El ezită. El argumentează jucăuș. El uită. El ascultă cu resentimente. El spune că nu poate. El spune nu.
Reacția Dominantă nu poate fi identică în fiecare caz, deoarece rezistența nu are un singur înțeles.
Rezistența jucăușă.
“Bratting”-ul este o rezistență negociată, menită să invite o reacție din partea Dominantului. El poate să facă pe nebunul, să întârzie, să provoace sau să dea impresia că este reticent, deoarece amândoi vă bucurați de această “vânătoare”, de corecție sau de momentul în care rezistența lui este depășită.
Un “bratting” reușit are un cadru clar. Ambele persoane știu că este vorba de un joc. Subiectele interzise, intensitatea și semnalele de oprire rămân clare. Persoana care “face pe nebunul” dorește interacțiunea care urmează și acceptă riscul ca Dominantul – nu persoana care “face pe nebunul” – să decidă reacția exactă, în cadrul acordului.
“Bratting”-ul eșuează atunci când persoana folosește provocarea pentru a controla fiecare scenă de jos. Dacă se poartă rău doar pentru a obține pedeapsa pe care o preferă, femeia ar putea să-i servească scenariul. Ea poate refuza invitația, poate răspunde diferit sau poate încheia jocul.
“Nu îți alegi consecința încercând să mă provoci” poate fi o expresie importantă a autorității.
Testarea structurii.
O persoană subordonată, nouă, poate testa dacă regulile sunt reale. Ea poate întârzia o sarcină, poate depăși o limită mică sau poate aștepta să vadă dacă observă încălcarea unui protocol.
Aceasta nu este întotdeauna o manipulare calculată. Oamenii testează structurile atunci când vor să știe dacă aceste structuri îi pot susține.
Răspunde proporțional și clar. Menționează ce s-a întâmplat, reiterează așteptarea și folosește consecința stabilită, dacă este cazul. Nu crea o criză pentru a demonstra forță. Consistența învață mai mult decât severitatea.
Testarea repetată, după ce așteptările sunt clare, poate dezvălui altceva: el dorește experiența de a fi controlat, dar nu vrea inconfortul de a urma deciziile ei. Această discrepanță merită o discuție, nu un ciclu nesfârșit de pedepse.
Confuzie și lipsă de abilități.
O comandă nu poate fi respectată dacă nu a fost înțeleasă. O regulă nu poate fi respectată dacă nu a fost niciodată învățată.
Înainte de a considera ceva ca fiind neascultare, întreabă dacă instrucțiunea a fost precisă, dacă două reguli s-au contrazis, dacă el a avut abilitățile necesare și dacă circumstanțele s-au schimbat.
Corectarea poate însemna pur și simplu demonstrație și repetiție. Autoritatea nu este slăbită prin admiterea că instrucțiunea ta a fost ambiguă. Acuzarea lui pentru ambiguitatea ta cultivă anxietate, nu obediență.
Rezistență din partea corpului.
Mintea poate dori să obeze, în timp ce corpul nu poate.
Oboseala, o leziune, medicamentele, panica, amorțeala, limitele articulațiilor, o boală, durerea neașteptată și stările modificate pot întrerupe supunerea. Un bărbat aflat într-o stare de supunere poate deveni, de asemenea, mai puțin capabil să evalueze ce poate continua în siguranță.
Tratează informațiile despre starea fizică ca pe informații. „Mâna mea este amorțită” nu este o sfidare. „Sunt pe cale să leșin” nu este o oportunitate de a-i demonstra devotamentul. Învață-l să raporteze imediat și răspunde în mod fiabil atunci când o face.
Cu cât vrea mai mult să te facă să te simți bine, cu atât mai atent trebuie să distingi între rezistență și ascundere.
Rezistență emoțională.
Uneori, instrucțiunile pot atinge sentimente de rușine, frică sau vulnerabilitate mai profund decât se așteptau oricare dintre parteneri. El poate deveni sarcastic, distant, defensiv sau brusc incapabil să continue.
Nu este necesar să renunți la autoritate la prima emoție dificilă. Încetinește ritmul momentului. Cere o evaluare clară a situației. Este aceasta o dificultate dorită, o limită care se apropie sau o nevoie reală de a opri?
Nu-i diagnostica tu rezistența. „Ești doar speriat pentru că trebuie să te predai mai mult” este o afirmație periculoasă, mai ales când o face persoana care beneficiază de supunerea continuă.
Lasă-l să-ți spună ce se întâmplă, atunci când poate. Revino asupra discuției în afara rolului.
Disidența reală
O persoană supusă rămâne capabilă să fie în dezacord. Poate crede că o regulă este nedreaptă, o decizie este neînțeleaptă sau că dinamica nu se mai potrivește. Poate retrage consimțământul pentru o activitate pe care anterior o dorea.
Disidența reală nu înseamnă pur și simplu a fi obraznic doar pentru a-l frustra pe Dominant.
Când spune „nu” în afara cadrului de rezistență stabilit, oprește-te din a încerca să „câștigi” scena. Stabilește dacă consimțământul s-a schimbat. Dacă problema ține de sănătate, bani, muncă, familie sau viitorul relației, treci la o conversație normală, de adulți.
Poți decide că limita lui face ca relația să fie incompatibilă cu ceea ce tu vrei. Asta poate fi dureros, dar este totuși diferit de a forța supunerea.
Tăcerea nu înseamnă consimțământ.
O persoană supusă poate tăcea pentru că este absorbită, rușinată, detașată, speriată sau incapabilă să formuleze un limbaj. Observă contextul și folosește sistemul non-verbal stabilit.
Tăcerea dominantului are, de asemenea, limite. Cererea de tăcere într-o anumită situație poate fi consensuală. Faptul de a-l face să aștepte puțin pentru o decizie poate fi erotic. Retragerea comunicării sau a afecțiunii obișnuite până când devine suficient de speriat pentru a se supune este o formă de abuz, nu o metodă de antrenament.
Dacă aveți nevoie de distanță în timpul unui conflict, spuneți ce se întâmplă și când vă așteptați să vă întoarceți. O comunicare constantă permite intensitatea fără a face ca relația însăși să devină o amenințare.
Alegeți reacția care se potrivește situației.
Când apare rezistența, întrebați:
- Este aceasta o activitate la care am consimțit?
- A fost așteptarea clară?
- Este el capabil fizic și emoțional?
- Evită o promisiune pe care a făcut-o de bunăvoie?
- S-a schimbat consimțământul?
Apoi, reacționați.
Rezistența jucăușă poate invita la dominare sau la o consecință erotică. Confuzia are nevoie de explicații. Lipsa de abilități necesită exercițiu. O promisiune încălcată poate necesita reparații sau pierderea unui privilegiu asociat. Disconfortul fizic necesită ajustări sau oprire. Schimbarea consimțământului necesită respect. Incompatibilitățile repetate necesită o decizie onestă cu privire la relație.
Dominanța nu înseamnă capacitatea de a transforma fiecare “nu” într-un “da”.
Este important să înțelegi când rezistența face parte din joc, când indică o problemă și când marchează limita autorității tale.
