Aceeași acțiune poate însemna lucruri complet diferite.
O palmă pe fese poate fi un impact erotic, un pretext jucăuș pentru a atrage atenția, o fantezie consensuală de pedeapsă sau o consecință reală într-un acord D/s existent. Actul fizic nu îți spune care dintre aceste opțiuni este cazul.
Confuzia începe atunci când cuplul folosește termenul “pedeapsă” pentru toate aceste lucruri.
Separă patru categorii:
- Joc erotic: Practicat deoarece senzația sau aspectul psihologic este plăcut.
- “Pedepsire distractivă”: O formă de disciplină simulată, în care ambele persoane înțeleg că “infractiunea” este, în principal, un pretext pentru a se distra.
- Corecție prin antrenament: Un feedback conceput pentru a învăța un comportament sau un protocol.
- Consecință reală: O reacție trebuie să fie o consecință a încălcării unei reguli stabilite.
O persoană poate să iubească senzația erotică a loviturilor, dar să urască faptul că greșelile sale sunt sexualizate. Altcineva poate considera că pedeapsa structurată este esențială pentru supunere. Clarifică mai întâi ce înseamnă fiecare.
O regulă trebuie să existe înainte de a putea fi încălcată.
Nu inventa o regulă după ce s-a întâmplat ceva, doar pentru că ești supărat. Dacă punctualitatea, masturbarea, titlurile, postura sau o anumită sarcină sunt importante, definește clar așteptările și ce constituie o încălcare.
O disciplină bună este suficient de previzibilă pentru ca persoana supusă să înțeleagă cum să reușească.
Nu pedepsi niciodată o comunicare legată de siguranță.
Folosirea cuvântului de siguranță, semnalarea amorțelii, dezvăluirea unui factor declanșator, faptul că spui că o legătură te doare sau că nu mai poți continua nu trebuie interpretate ca dovezi că „nu te supui cum trebuie”.
Dacă pedepsești oamenii pentru că oferă informații despre siguranță, îi înveți să le ascundă. Asta face ca fiecare scenariu ulterior să fie mai puțin sigur.
Nu pedepsi într-un acces de furie necontrolată.
Furia reală îngustează judecata și schimbă forța. Dacă persoana dominantă este furioasă, oprește procesul D/s și deveniți parteneri obișnuiți pentru o vreme. Discutați despre ce s-a întâmplat după ce amândouă persoanele pot gândi clar.
„Sunt furios, așadar am dreptul să te rănesc” nu este o formă de dominanță disciplinată.
Corecția necesită adesea mai puțină teatralitate decât se așteaptă oamenii.
Când o persoană care se supune dorește cu adevărat să facă pe plac, descoperirea că a dezamăgit persoana dominantă poate avea deja o încărcătură emoțională semnificativă. O conversație precisă – despre ce s-a întâmplat, de ce este important, ce ar trebui să se întâmple în continuare – poate corecta comportamentul mai eficient decât durerea.
Pentru greșeli repetate, o consecință practică poate avea mai mult sens: repetă sarcina, pierzi un privilegiu, reia protocolul corect, scrie o reflecție sau reduce temporar o formă valoroasă de acces.
Cântărește cu atenție folosirea unei practici Kink preferate drept pedeapsă
Dacă lovirea, legarea sau umilirea sunt lucruri pe care persoana care se supune le consideră erotice, folosirea lor ca “pedeapsă” poate crea o formă de întărire contradictorie. Persoana poate provoca inconștient greșeli, deoarece consecințele sunt, de fapt, plăcute.
Acest lucru nu este automat greșit – unele cupluri eroticizează în mod deliberat disciplina – dar, în acest caz, trebuie să o numiți așa. Dacă dorești cu adevărat ca comportamentul să se schimbe, alege o consecință care să susțină acest obiectiv.
Intenția este importantă.
Uitărea unui protocol când ești epuizat este diferit de încălcarea intenționată a unei instrucțiuni stabilite. Tratarea fiecărei erori ca pe o încălcare intenționată face ca sistemul să fie nedrept și, în cele din urmă, lipsit de sens.
Întreabă-te: A fost regula înțeleasă? A fost realist posibil să fie respectată? A fost aceasta o greșeală, o defecțiune de comunicare, o rezistență sau o alegere deliberată?
Chiar și pedepsele fizice necesită respectarea măsurilor de siguranță.
Dacă un cuplu alege lovirea sau o altă formă de pedeapsă fizică, eticheta de “pedeapsă” nu face ca anatomia să dispară. Folosește zone țintă adecvate, forță controlată, limite clare și bun simț medical. Nu lovi organele vulnerabile, articulațiile, capul, gâtul sau coloana vertebrală, deoarece scena este una cu implicații emoționale serioase.
Starea de transă sau abandonul emoțional pot, de asemenea, face ca reacția la durere să fie mai puțin predictibilă. Persoana dominantă rămâne responsabilă pentru siguranța fizică, chiar dacă persoana subordonată solicită mai mult.
După ce o consecință a fost aplicată, încheie ciclul.
Unul dintre cele mai dăunătoare tipare este pedeapsa nesfârșită: persoana subordonată se scuză, execută pedeapsa, iar persoana dominantă continuă să folosească greșeala ca pârghie emoțională.
Dacă pedeapsa a fost aplicată cu adevărat pentru a rezolva o problemă, spune când s-a terminat. Reafirmă regula, recunoaște corecția și mergi mai departe. Responsabilitatea fără restaurare duce la resentimente.
Nu folosi pedeapsa pentru a rezolva incompatibilități.
Dacă un partener “încalcă” în mod repetat o regulă pe care nu a vrut-o niciodată, problema poate să nu fie supunerea. Acordul ar putea să nu fie potrivit pentru el/ea. Nicio cantitate de disciplină nu poate transforma o structură de relație nedorită într-una compatibilă.
Vorbiți despre asta împreună.
Ce activități sunt joc erotic, iar care pot funcționa cu adevărat ca pedepse? Ce reguli sunt suficient de importante pentru a fi respectate? Ce se întâmplă după o greșeală sinceră? Ce comunicări legate de siguranță sunt întotdeauna protejate? Cum vei ști că o pedeapsă s-a încheiat? Și încercați să învățați un comportament – sau pur și simplu să recreați o fantezie de pedeapsă de care vă bucurați amândoi?
