Pedeapsa este unul dintre locurile unde fantezia și conflictele nerezolvate se împrumută cel mai ușor reciproc.
O persoană subordonată poate dori gravitatea consecințelor. O persoană dominantă poate găsi sens în corecție, judecată și restabilirea ordinii. O pedeapsă poate fi severă, umilitoare, dureroasă sau emoțional intensă, rămânând în același timp consensuală.
Nu poate rămâne etică dacă niciuna dintre părți nu știe dacă persoana dominantă controlează relația sau doar își exprimă furia prin putere.
Definește categoria înainte de a o utiliza.
Pedeapsa erotică este concepută parțial sau în întregime pentru excitare. Pedeapsa prin joc de rol creează sentimentul de încălcare, indiferent dacă a fost încălcată sau nu o regulă semnificativă. Pedeapsa corectivă răspunde unei responsabilități stabilite de comun acord. O consecință naturală apare din realitate: o sarcină lăsată neterminată poate necesita totuși finalizarea.
Conflictul într-o relație este diferit. Dezacordurile legate de bani, fidelitate, încredere sau neglijență emoțională nu ar trebui să fie decise de un partener care devine judecător, deoarece acest rol este familiar în contextul sexual.
Numește categoria care este prezentă. Dacă ambele persoane se așteaptă în secret la lucruri diferite, pedeapsa nu poate aduce reparare.
Trebuie să existe o regulă înainte de a exista consecința acesteia.
Nu pedepsi pe cineva pentru că nu a îndeplinit o așteptare care nu a fost comunicată. Nu schimba o regulă după ce s-a întâmplat ceva și nu numi incapacitatea de a o anticipa, neascultare.
O regulă bine definită explică comportamentul necesar, excepțiile relevante și ce se întâmplă atunci când circumstanțele fac imposabilă respectarea acesteia. Persoana supusă ar trebui să știe dacă intenția este importantă, dacă raportarea unei greșeli schimbă reacția și dacă regula rămâne valabilă în timpul bolii, al muncii sau în situații de urgență.
Misterul poate fi erotic în timpul unei scene, dar este un sistem slab de responsabilitate.
Stabiliți ce s-a întâmplat.
Înainte de a lua o decizie, întrebați. A fost instrucțiunea auzită și înțeleasă? A fost posibil să o execuți? A avut o altă obligație prioritate? A fost eșecul intenționat, neglijent, simptomatic sau inevitabil? A încercat persoana supusă să raporteze problema?
Persoana dominantă trebuie să fie capabilă să realizeze că nicio pedeapsă nu este justificată. Autoritatea care nu își poate revizui propriile decizii își protejează orgoliul, nu ordinea.
Persoana supusă are, de asemenea, obligația de a spune adevărul, inclusiv fapte care o pot face să pară neglijentă. Simularea neputinței și divulgarea selectivă fac imposibilă corectarea responsabilă.
Nu pedepiti niciodată informațiile legate de siguranță.
Nu pedepiti utilizarea unui “cuvânt de siguranță”, o cerere de a încetini, dezvăluirea durerii, îndepărtarea echipamentului nesigur, asistența medicală necesară sau raportarea unei schimbări a limitelor. Nu creați o excepție formală și apoi nu pedepiti emoțional persoana pentru că o folosește.
Informațiile corecte fac parte din supunere, deoarece persoana dominantă are nevoie de ele pentru a putea conduce eficient. Dacă onestitatea duce în mod constant la umilire, retragere sau escaladare, ascunderea devine comportamentul mai sigur.
Asta nu este disciplină. Este un sistem care îi învață pe amândouă persoanele să piardă contactul cu realitatea.
Furia schimbă sensul forței.
Furia nu este interzisă unei persoane dominante. Acționarea sub influența furiei necesită discernământ.
Când oricare dintre voi simți că este copleșit emoțional, opriți. Nu loviți, nu rețineți, nu umiliți și nu impuneți consecințe majore pentru a scăpa de furie. Folosiți mai întâi abilități obișnuite de rezolvare a conflictelor. Spuneți că problema va fi reluată și oferiți un interval de timp clar pentru reluarea comunicării.
O perioadă de calmare are un scop, o limită și un moment de reluare. Tăcerea folosită pentru a crea panică sau pentru a face ca persoana subordonată să implore pentru conexiune este abuz emoțional, nu pedeapsă.
Persoana dominantă nu ar trebui să folosească relația în sine ca instrument: dragostea retrasă, relația amenințată, colierul pus sub semnul întrebării după fiecare greșeală.
Proporționalitatea include durata.
O consecință ar trebui să fie suficient de legată de regulă, astfel încât amândoi să înțeleagă scopul ei. Severitatea nu este singurul factor. Durata, repetiția, expunerea publică, lipsa somnului și incertitudinea pot provoca mai multe daune decât actul vizibil.
Stabiliți un termen limită. Așteptarea nesfârșită menține persoana subordonată într-o stare de anxietate și oferă persoanei dominante control fără responsabilitatea de a lua o decizie.
Evitați pedepsele care compromit sănătatea, locul de muncă, finanțele esențiale, sprijinul extern sau capacitatea de a funcționa în siguranță. Nu improvizați cu nevoi medicale, medicamente, hrană, somn sau dispozitive blocate.
Încheierea restabilește relația.
Când consecința este completă, spuneți acest lucru. Abaterea nu ar trebui să rămână o pârghie permanentă.
Încheierea poate include o inspecție, asigurări, un ritual de iertare, finalizarea responsabilității inițiale sau o discuție calmă. Nu este necesar să pretindeți că experiența a fost plăcută. O pedeapsă corectivă ar fi putut fi cu adevărat nedorită și, totuși, acceptată consensual.
Întreabă dacă regula a devenit mai clară, dacă pedeapsa a părut proporțională și dacă este nevoie de vreo corecție acum. Submisul trebuie să poată răspunde fără a declanșa o a doua pedeapsă pentru că nu i-a plăcut prima.
Pedeapsa poate să nu funcționeze.
Dacă pedeapsa generează în mod repetat secretizare, resentimente, teamă, autodispreț sau conflicte care escaladează, elimin-o din relație. O pedeapsă suplimentară nu este întotdeauna soluția pentru o pedeapsă care nu dă rezultate.
Unii oameni au nevoie de structură, dar fără consecințe punitive. Alții se bucură de pedeapsă doar ca de un spectacol erotic. Unii Dominanți descoperă că corectarea unei persoane iubite îi plasează într-un rol pe care nu îl pot menține fără a simți furie. Precizia include și cunoașterea a ceea ce nu trebuie controlat.
Pedeapsa nu este considerată etică doar prin consimțământul inițial. Rămâne etică atunci când regula a fost reală, judecata a fost corectă, siguranța a fost menținută, pedeapsa s-a încheiat și ambele persoane au revenit cu mai multă sinceritate decât aveau înainte.
