Non-monogamia nu este un singur acord.
„Avem o relație deschisă” poate însemna sex în trei din când în când, întâlniri sexuale ocazionale pe cont propriu, schimb de parteneri împreună, relații cu alți parteneri pe termen lung, poliamorie sau multe alte aranjamente. Expresia spune prea puțin despre regulile asupra cărora ați convenit.
Definiți relația pe care o construiți, în loc să folosiți etichete prestabilite.
Libertatea sexuală și libertatea emoțională sunt aspecte diferite.
Unele cupluri se simt confortabil cu sexul, dar nu cu romantismul. Altele se simt confortabil cu iubirea, dar doresc limite sexuale specifice. Poliamoria permite, de obicei, multiple relații semnificative; alte structuri de non-monogamie pot prioritiza un cuplu principal și pot limita conexiunile exterioare.
Discutați ce se întâmplă dacă apar sentimente, în loc să pretindeți că acestea pot fi controlate.
Timpul este adesea resursa cea mai prețioasă.
Relațiile multiple necesită calendare, comunicare și timp de recuperare. O persoană poate fi generoasă emoțional și, totuși, să aibă doar șapte seri pe săptămână.
Stabiliți cum sunt gestionate întâlnirile, weekendurile, sărbătorile și responsabilitățile domestice comune. Libertatea sexuală pare mai puțin etică atunci când un partener beneficiază de experiențe noi, în timp ce celălalt preia toate sarcinile casnice.
Decideți ce cantitate de informații doriți să împărtășiți.
Unii oameni doresc nume, date și informații despre sănătatea sexuală, dar nu detalii erotice. Alții se bucură să audă despre experiențe. Unii preferă foarte puține informații.
Politica „nu întreba, nu spune” poate reduce gelozia pentru unele cupluri, dar ar trebui să conțină totuși suficiente informații pentru decizii privind siguranța sexuală și aspectele logistice ale relației.
Acordurile privind siguranța sexuală au nevoie de detalii concrete.
Discutați despre bariere, contracepție, teste, simptome și despre ce se întâmplă atunci când un acord se schimbă. Dacă o persoană are relații sexuale fără protecție în afara unui acord existent, partenerii implicați trebuie să aibă acces la aceste informații înainte de următoarea interacțiune.
Scopul nu este puritatea morală; este alegerea informată.
Geloza nu este o dovadă că relațiile non-monogame (ENM) nu funcționează.
Geloza poate include frica de a fi înlocuit, lipsa de timp, insecuritate, comparații sau pierderea predictibilității. Întrebați ce încearcă să protejeze gelozia.
Compasiunea – plăcerea de a vedea un partener fericit cu altcineva – poate apărea și ea, dar nu ar trebui tratată ca o emoție avansată pe care toată lumea trebuie să o atingă.
Energia unei relații noi poate distorsiona prioritățile.
O nouă conexiune poate crea o concentrare intensă și entuziasm. Acest lucru poate fi plăcut, dar poate face ca responsabilitățile existente să pară temporar plictisitoare.
Protejați în mod deliberat angajamentele existente: timpul planificat, sarcinile casnice, somnul, munca și partenerul care nu oferă în prezent noutate.
Dreptul de veto nu este același lucru cu o limită.
„Voi părăsi o relație care mă expune la acest risc” descrie acțiunea ta. „Nu vei mai vedea niciodată acea persoană, deoarece mă simt amenințat” controlează relația altcuiva.
Unele cupluri sunt de acord cu structuri de veto, mai ales la început. Dacă folosești una, fii explicit în legătură cu puterea pe care o creează și cu efectul pe care îl are asupra partenerilor externi, care pot avea, de asemenea, o implicare emoțională.
Partenerii externi sunt oameni, nu simple accesorii ale cuplului principal.
O a treia persoană ar trebui să cunoască structura în care intră, inclusiv ierarhia, regulile de confidențialitate și dacă cuplul principal poate întrerupe relația unilateral. Comportamentul etic include și persoanele care nu fac parte din cuplul inițial.
Poliamorul nu rezolvă o problemă de evitare.
Deschiderea unei relații poate fi minunată. Este un substitut inferior pentru discuțiile despre lipsa de dorință, resentimente sau nevoi incompatibile. Mai mulți parteneri adaugă mai multe relații; ei nu elimină relația inițială.
Acordurile ar trebui să descrie comportamentele, nu emoțiile imposibil de controlat.
„Nu te îndrăgosti” este dificil de aplicat, deoarece sentimentele nu sunt simple comutatoare. „Spune-mi dacă o relație externă începe să devină semnificativă din punct de vedere emoțional” este o cerință care poate fi respectată. Acordurile ENM (relații non-monogame) solide se concentrează pe confidențialitate, timp, practici de sănătate sexuală și angajamente pe care oamenii le pot alege cu adevărat.
Programează momente de discuții și rezolvare a problemelor cu aceeași atenție cu care programezi întâlnirile.
După o primă întâlnire cu o persoană externă, lasă timp pentru reconectare, în loc să te grăbești să te întorci la obligațiile obișnuite. Unele cupluri vor sex, altele vor conversații, iar altele au nevoie de spațiu. Stabiliți înainte de eveniment ce forme de contact vă fac să vă simțiți confortabil, în loc să vă simțiți obligați.
Vorbiți despre asta împreună.
Ce fel de relație non-monogamă doriți, de fapt? Este permis atașamentul emoțional? Cât de multe informații ar trebui să fie împărtășite? Care sunt acordurile privind limitele și testarea? Cum este protejat timpul? Ce se întâmplă atunci când apare gelozia? Și sunt partenerii externi tratați ca adulți deplini, cu propriul lor consimțământ, sau sunt considerați simple funcții în experimentul cuplului vostru?
