Jocul de rol creează o realitate temporară.
Profesor și elev. Abordare a unei persoane străine. Doctor și pacient. Captor și captiv. Șef și angajat. Animal de companie și stăpân. Personajele permit oamenilor să exploreze puterea, tabuuri și comportamente care ar părea imposibile sau nedorite în viața de zi cu zi.
Distincția importantă este că rolul este suficient de real pentru a fi simțit, dar nu atât de real încât partenerii să își piardă capacitatea de a ieși din el.
Stabiliți cadrul general, nu fiecare replică.
Scrierea excesivă poate distruge spontaneitatea. Negocierea insuficientă poate provoca daune reale. Stabiliți elementele esențiale: ce personaje, ce acțiuni sunt posibile, ce cuvinte sunt excluse, cât de intens poate deveni contactul fizic, dacă hainele pot fi rupte, dacă este inclus sexul și ce anume încheie imediat rolul.
Subiectele sensibile din viața reală rămân protejate.
O scenă de umilire nu permite automat insulte legate de fertilitate, imaginea corpului, traume, rasă, familie sau carieră. Un joc de rol medical nu oferă permisiunea de a recrea un eveniment medical real, înfricoșător, pe care persoana respectivă nu a fost de acord să îl retrăiască.
Întrebați ce părți ale personajului sunt fantezie și ce părți se referă la experiențe reale.
Costumul și mediul pot realiza jumătate din munca psihologică.
Iluminatul, un titlu, îmbrăcămintea, un obiect decorativ, muzica sau aranjarea mobilierului pot sugera rolul înainte ca cineva să spună un singur cuvânt. Folosiți atmosfera pentru a reduce nevoia de interpretare teatrală constantă.
Stabiliți câteva reguli de comportament pentru fiecare personaj.
Un rol devine mai ușor de interpretat atunci când persoana știe ce face personajul: „nu trebuie să faci contact vizual”, „trebuie să mă adresezi ca Doctor”, „trebuie să aștepți lângă ușă”, „trebuie să te opui verbal, dar nu fizic” sau „trebuie să ceri permisiunea să te așezi”.
Aceste reguli creează o structură fără a scrie un scenariu.
Un joc de rol CNC are nevoie de o cale de comunicare în afara rolului
Dacă personajul trebuie să opună rezistență, să protesteze sau să spună „nu”, folosiți un cuvânt de siguranță distinct și, dacă e nevoie, și un semnal nonverbal. Persoana care conduce trebuie să poată deosebi rezistența jucată de semnele că persoana din fața ei se află realmente în dificultate.
Nu surprinde pe cineva cu o persoană nouă sau într-un loc nou.
Jocurile de rol pot include elemente surpriză, dar numai în cadrul categoriilor negociate. Nu trebuie folosite pentru a justifica adăugarea unui participant, expunerea publică, înregistrarea, utilizarea armelor, acte sexuale sau riscuri semnificative care nu au fost discutate.
Chiar și jocurile de rol publice au limite impuse de terți.
Dominarea codificată în public poate fi erotică. Comportamentul sexual explicit, expunerea sau implicarea străinilor în umilință pot depăși limitele consimțământului și cele legale. Fantazia aparține cuplului, nu tuturor celor din cafenea.
Discută despre personaj separat de discuția despre relație.
După o scenă intensă, încheie explicit rolul. Scoate costumul, folosește numele reale, schimbă lumina, scoate gulerul sau spune o frază de încheiere cunoscută.
Apoi, întreabă: ce i-a plăcut personajului? Ce i-a plăcut persoanei reale? Aceste răspunsuri pot să nu fie identice.
O excitare neașteptată nu schimbă identitatea.
O persoană poate fi atrasă de un personaj, de un gen, de un scenariu coercitiv sau de un tabu, fără a dori să trăiască acea situație în realitate. Fantezia poate fi simbolică, exagerată sau contradictorie.
Jocul de rol poate dezvălui dorințe, dar nu ar trebui folosit ca o dovadă într-un proces care să demonstreze cine este “de fapt” o persoană.
Alege recuzită convingătoare pentru scenă și sigură în utilizare
Armele de costum, instrumentele medicale, dispozitivele de restricționare și uniformele pot intensifica o scenă. Nu folosiți echipamente reale periculoase doar pentru că realismul pare erotic. Un obiect poate crea semnificația psihologică fără a introduce un mod de funcționare defectuoasă pe care niciunul dintre parteneri nu știe cum să îl gestioneze.
Acordați-vă permisiunea să ieșiți din personaj.
Râsul, verificarea unei cataramă sau cererea de clarificări nu distrug scena. Revenirea la personaj după o întrerupere reală este adesea mai sigură și mai sustenabilă decât a pretinde că nimic real nu poate intra în fantezie.
O scurtă notă, după scenă, despre ce replici sau gesturi au părut deosebit de convingătoare, poate face ca următorul joc de rol să fie mai captivant, fără a fi nevoie de un scenariu mai lung.
Vorbiți despre asta împreună.
Ce personaj sau structură de putere este atractivă? Ce este exclusiv pentru fantezie? Ce cuvinte sau subiecte din viața reală sunt protejate? Cât de multă rezistență face parte din scenă? Ce înseamnă “cuvântul de siguranță” atunci când “nu” este în rol? Cum veți încheia clar rolul? Și după ce costumul este dat jos, ce ați învățat din această experiență despre dorință, mai degrabă decât despre identitate?
