Restricționarea schimbă mai mult decât doar mișcarea.
Când o persoană nu se poate mișca ușor, o atingere obișnuită devine mai intensă. O mână pe coapsă, o pauză, o sărutare sau o palmă au o greutate mai mare, deoarece persoana care primește atingerea a renunțat la anumite opțiuni.
Acesta este un aspect al puterii erotice a restricționării. De aceea, persoana care are controlul asupra restricționării își asumă mai multă responsabilitate. Partenerul restricționat nu poate întotdeauna să-și protejeze o articulație, să reducă presiunea, să ajungă la o cataramă sau să se repoziționeze atunci când ceva începe să meargă prost.
Începe cu mai puține restricții decât sugerează fantezia.
Pentru o primă experiență, simplitatea este mai bună. Restrângerea unuia sau a două membre cu manșete largi și confortabile te va învăța mult mai multe despre reacția emoțională și fizică a persoanei decât imobilizarea imediată a întregului corp.
Complexitatea ar trebui să crească doar după ce comunicarea funcționează. O scenă nu devine mai semnificativă doar pentru că persoana supusă are mai puține opțiuni de scăpare.
Nervii, circulația și articulațiile sunt cele trei lucruri pe care trebuie să le verifici constant.
Strângerea, singură, nu este o măsură utilă a siguranței. Presiunea poate irita un nerv chiar și atunci când fluxul sanguin pare normal, iar o poziție incorectă a unei articulații poate provoca o leziune fără o umflătură evidentă.
Observă și întreabă despre:
- amorțeală sau pierderea senzației;
- senzații de furnicături sau arsură;
- Slăbiciune sau incapacitate de a mișca degetele sau degetele de la picioare în mod normal;
- Modificări neobișnuite de culoare, senzație de frig sau umflături;
- Dureri articulare intense, în loc de efort muscular;
- Tensiune crescută la nivelul gâtului, umerilor, încheieturilor, șoldurilor, genunchilor sau gleznelor.
Acestea sunt motive pentru a ajusta sau a elibera restricția, nu dovezi că persoana supusă are nevoie de mai mult antrenament pentru a-și îmbunătăți rezistența.
Nu legați niciodată direct peste zone vulnerabile.
Încheieturile și gleznele conțin nervi, tendoane și vase de sânge superficiale. Coardele sau restricțiile înguste pot concentra presiunea. Mănușile largi distribuie, în general, presiunea mai bine decât sforile subțiri, mai ales pentru începători. Evitați să aplicați presiune directă peste articulații, partea din față sau laterală a gâtului, sau în orice zonă în care persoana are deja o leziune sau o problemă neurologică.
Dacă folosiți tehnici cu sfoară care depind de o poziționare precisă, de suspensie sau de legături care suportă greutate, instruirea practică este esențială. O fotografie poate arăta cum arată o legătură, dar nu poate explica ce structuri din interior sunt comprimate.
Poziția poate deveni periculoasă înainte ca restricția să o facă.
O persoană poate fi confortabilă atunci când este așezată într-o anumită poziție, dar poate dezvolta dureri după zece minute, pe măsură ce mușchii se obosesc. Genuflexiunea poate pune presiune pe glezne și genunchi. Brațele ținute sus pot provoca probleme la nivelul umerilor și al nervilor. Pozițiile extreme ale șoldurilor pot deveni dureroase treptat.
Includeți oportunități de a schimba distribuția greutății. Pernele, suporturile și mobilierul pot face o poziție sustenabilă, fără a-i reduce efectul psihologic.
Respirația trebuie să rămână o problemă separată, legată de siguranță.
Restricționarea zonei pieptului, a gâtului sau a abdomenului poate afecta respirația. La fel și o poziție care împinge pe cineva strâns înainte sau care lasă greutatea să apese pe piept. Un dispozitiv care blochează gura poate face ca vărsăturile, tusea și comunicarea să fie mai dificile.
Dacă respirația devine greoaie, zgomotoasă, agitată sau neobișnuit de superficială, schimbă poziția imediat. O restricționare accidentală a respirației nu este un bonus erotic. Jocurile care implică restricționarea respirației constituie o categorie separată, cu risc ridicat. Nu ar trebui să apară niciodată accidental în timpul unei imobilizări obișnuite.
Bendajele pentru ochi cresc dependența.
Eliminarea vederii intensifică senzațiile, deoarece persoana care primește nu poate anticipa ce urmează. De asemenea, elimină asigurarea vizuală. Nu vă pot vedea fața, echipamentul sau dacă ați observat o problemă.
Pentru unele persoane, acest lucru este extrem de plăcut. Pentru altele, poate declanșa panică neașteptată. Începeți cu o bentiță pentru ochi înainte de a combina mai multe forme de privare senzorială, astfel încât să puteți observa ce efect are pierderea controlului vizual asupra persoanei respective.
Nu eliminați toate canalele de comunicare în același timp.
Dacă cineva este legat, are o bentiță pentru ochi și este restricționat, comunicarea verbală, contactul vizual și semnalele manuale pot fi toate indisponibile. Stabiliți un semnal de oprire non-verbal înainte de începerea scenei: aruncarea unui obiect, o mișcare repetată a degetelor, un anumit tipar de sunete sau un alt răspuns care este ușor de executat în poziția respectivă.
Apoi, testați acest semnal înainte de a începe intensitatea. Un semnal care pare evident în timp ce stați în dormitor poate fi imposibil de executat odată ce încheieturile sunt fixate în spatele corpului.
Păstrați instrumentele de eliberare într-un loc unde le puteți atinge ușor.
Cheile, foarfeca de siguranță sau alte instrumente potrivite pentru eliberare trebuie să fie imediat la îndemână, nu în altă cameră. Trebuie să știi ce legătură desfaci mai întâi dacă persoana este pe punctul de a leșina, intră în panică sau nu mai răspunde.
Nu crea niciodată o situație în care persoana supusă ar rămâne prinsă dacă persoana dominantă ar deveni brusc bolnavă. Cu cât locația este mai izolată și cu cât legăturile sunt mai greu de desfacut, cu atât este mai important să ai un plan de urgență.
Suspensia nu este doar “o formă mai avansată de legare”.
Suspensia implică încărcare, căderi, defecțiuni ale echipamentului, leziuni nervoase și problema de a coborî în siguranță o persoană inconștientă sau incapacitată. Aceasta aparține unei categorii mai avansate, care necesită educație practică și echipamente adecvate.
O scenă la sol poate crea o senzație profundă de neputință, fără niciuna dintre acele posibilități suplimentare de defecțiune.
Eliberarea face parte din scenă.
Nu îndepărta totul dintr-o dată, decât dacă există o urgență. Eliberează în mod deliberat. Sprijină membrele care au fost ținute într-o singură poziție. Întreabă despre amorțeală, slăbiciune, amețeală și durere. Oferă circulației și mușchilor timp să se adapteze înainte de a-i cere persoanei să se ridice.
Din punct de vedere emoțional, eliberarea poate fi, de asemenea, o experiență bruscă. Unele persoane supuse trec de la o predare intensă la vulnerabilitate în câteva secunde. O mână pe corp, apă, căldură sau câteva cuvinte clare pot ajuta la marcarea tranziției.
Vorbiți despre asta împreună.
Este atracția dată de neputință, imobilitate, captivitate, incertitudine senzorială sau încredere? Ce articulații sau nervi au cauzat probleme în trecut? Cum veți comunica dacă vorbirea nu este posibilă? Ce instrument de eliberare este la îndemână? Cât timp poate fi menținută poziția confortabil? Și care este planul tău dacă persoana devine amețită, intră în panică sau este mai puțin receptivă decât te-ai așteptat?
