Jocurile cu impact sunt o conversație purtată prin forță.
Mâinile, paletele, bicele cu mai multe fâșii și nuielele contează, dar sunt doar instrumente. Adevărata pricepere constă în a decide unde aplici lovitura, cum crești treptat intensitatea senzației și ce îți arată corpul persoanei care primește loviturile în pauzele dintre ele.
Termenii “înțepătură” și “lovitură” sunt termeni utili. Instrumentele mari și grele tind să creeze senzații mai profunde și mai răspândite. Instrumentele subțiri sau rigide concentrează forța și adesea se simt mai ascuțite. Dar același instrument poate provoca senzații complet diferite, în funcție de viteză, unghi, țintă și repetiție.
Începe cu o hartă a corpului.
Pentru începători, zonele cele mai “iubitoare” sunt, de obicei, zonele mari, cărnoase, cu mușchi și țesut moale. Un exemplu clasic sunt fesierii. Partea superioară a coapselor poate tolera, de asemenea, impactul controlat pentru mulți oameni, cu condiția să eviți genunchiul și structurile din interiorul coapsei.
Aceste zone nu sunt “imune la rănire”. Sunt pur și simplu mai tolerante decât zonele unde oasele, articulațiile, nervii importanți sau organele interne sunt aproape de suprafață.
Ținte principale pentru începători
- Fesele: Mușchii gluteali mari sunt zona standard de impact. Concentrează-te pe masa musculară, evitând să te deplasezi în sus, spre rinichi, sau în jos, spre osul sacru și osul ischion.
- Partea superioară a coapselor posterioare: Potrivită pentru un impact mai ușor sau moderat. Evită partea din spate a genunchiului și nu presupune că aceeași forță care este plăcută pe fese va fi plăcută și pe țesutul mai subțire al coapsei.
Când înveți să ai precizie, folosește mâna sau un instrument lat înainte de a trece la instrumente mai înguste, care provoacă o senzație mai puternică.
Zone de evitat pentru un impact obișnuit
Nu folosi un impact obișnuit pe cap, urechi, ochi, partea din față sau laterală a gâtului, coloană vertebrală, rinichi/zona lombară, abdomen, articulații sau proeminențe osoase. De asemenea, trebuie să fii atent cu zona pieptului și sternul, deoarece coastele și structurile interne sunt ținte mai puțin tolerante decât mușchii gluteali.
Motivul ține de anatomie, dincolo de regulile de conduită în Kink. O lovitură aplicată greșit în abdomen sau în zona lombară poate răni organele interne. Loviturile la articulații, la coloană sau la cap pot provoca leziuni neurologice ori structurale, cu totul diferite de o vânătaie pe care cineva o dorește.
Organele genitale sunt o țintă avansată, care necesită o atenție deosebită.
Unele persoane găsesc excitante impactul asupra organelor genitale. Acest lucru nu înseamnă că organele genitale sunt o țintă normală pentru începători. Testiculele, penisul, vulva și clitorisul conțin țesut delicat, o densitate mare de nervi și structuri care pot fi rănite cu o forță mult mai mică decât cea necesară pentru a afecta fesele.
Dacă loviturile în zona genitală fac parte din jocul negociat al unui cuplu cu experiență, tratați-le ca pe o practică separată. Începeți foarte ușor, folosiți instrumente pe care le puteți controla, evitați loviturile necontrolate și opriți-vă dacă apar durere ascuțită, umflare, amorțeală persistentă, o modificare neobișnuită a culorii, greață sau o durere care nu cedează. În special durerea testiculară nu trebuie îndurată pentru a continua doar fiindcă scena este intensă.
Încălzirea schimbă ceea ce sistemul nervos poate percepe.
Trecerea de la senzații blânde la senzații mai puternice oferă pielii, mușchilor și sistemului nervos timp să se adapteze. Încălzirea poate fi reprezentată de palmări ritmice, lovituri ușoare cu un instrument flexibil sau o altă metodă cu intensitate scăzută, care crește fluxul sanguin și vă permite să observați reacțiile partenerului înainte de a începe impactul mai puternic.
Încălzirea nu este doar o formă de amabilitate. Ea oferă Dominantului un punct de referință: cum respiră, se mișcă și vorbește această persoană înainte ca durerea să devină intensă?
Lasă fiecare impact să se manifeste înainte de a adăuga următorul.
Una dintre cele mai ușoare greșeli este lovirea prea repede, deoarece Dominantul este entuziasmat. O lovitură puternică continuă să se resimtă chiar și după ce instrumentul a părăsit pielea. Șocul inițial se transformă în căldură, durere sau senzație profundă în următoarele secunde.
Fă o pauză suficient de lungă pentru ca partenerul să simtă întreaga senzație. Observă respirația. Observă dacă mușchii se relaxează sau se încordează. Ascultă sunetul care vine după prima reacție. Apoi, decide dacă să repeți, să schimbi zona, să reduci intensitatea sau să o crești.
Acest ritm creează o senzație mai completă și reduce riscul de a suprasolicita sistemul nervos înainte ca oricare dintre parteneri să înțeleagă în ce direcție evoluează scena.
Ritmul poate fi mai puternic decât forța.
Un ritm previzibil permite persoanei supuse să se acomodeze cu senzațiile. Un ritm neregulat creează anticipație. O pauză lungă poate face ca următoarea lovitură, chiar dacă este moderată, să pară enormă. Un joc bun cu lovituri folosește intenționat ritmul, în loc să trateze forța maximă ca pe un obiectiv.
Precizia scade odată cu oboseala.
Pe măsură ce o scenă continuă, persoana care lovește se poate obosi și poate deveni mai puțin precisă. Acest lucru este important, mai ales în cazul bețelor, bicișorilor și a altor instrumente înguste, unde câțiva centimetri de eroare pot transforma o lovitură de la mușchi la os sau la zona renală.
Dacă brațul tău este obosit, oprește-te sau schimbă tehnica. Adrenalina nu restabilește precizia.
Subspațiul schimbă modul în care interpretezi consimțământul și durerea.
Unele persoane aflate în rolul de supunere pot intra, în timpul unei experiențe intense și prelungite, într-o stare de conștiință modificată, de plutire sau de concentrare profundă. Pot vorbi mai puțin, părea absente, rămâne neobișnuit de nemișcate sau spune că resimt durerea mai slab. Această stare este adesea numită subspace.
Nu este momentul să presupui: „Dacă reacționează mai puțin, înseamnă că pot lovi mai tare.” O reacție externă redusă poate însemna că feedback-ul normal al persoanei privind durerea este mai puțin util. Este posibil să nu observe o leziune care se dezvoltă cu aceeași claritate cu care ar face-o la începutul scenei.
Dacă persoana începe să răspundă mai greu, fii mai atent la reacțiile ei și verifică-i mai des starea. Pune întrebări simple care cer un răspuns semnificativ. Verifică dacă știe unde se află și dacă poate răspunde suficient de firesc pentru activitatea respectivă. Dacă pare confuză, răspunde neobișnuit de greu, dă semne că ar putea leșina, este slăbită, are greață sau nu mai poate comunica în mod fiabil, nu crește intensitatea. Ajut-o să își revină.
Semnele necesită un consimțământ separat.
Consimțământul pentru un anumit tip de senzație nu implică automat consimțământul pentru vânătăi, escoriații sau leziuni ale pielii. Munca, viața de familie, sportul și preferințele personale pot face ca orice urmă vizibilă să fie inacceptabilă. Unii oameni adoră să poarte astfel de semne ca amintire; alții le detestă.
Dacă este important să nu apară nicio urmă, menține intensitatea la un nivel moderat. Corpurile reacționează diferit la lovituri, iar o tehnică care nu a lăsat nicio urmă luna trecută, ar putea lăsa una astăzi.
Fii atent la diferența dintre o senzație normală de disconfort și un semn de avertizare.
Efectele secundare așteptate pot include senzație de căldură, sensibilitate superficială și vânătăi. Semnele îngrijorătoare includ durere severă sau în creștere, umflături importante, pierderea senzației, slăbiciune, sânge în urină, dureri abdominale, dificultăți de respirație, leșin sau simptome care par disproporționate față de urmările vizibile.
Acestea sunt probleme de sănătate, nu realizări.
Grija pentru ce urmează după scenă începe înainte de ultima lovitură
Când persoana care primește senzațiile este profund afectată, nu opri brusc și nu pleca. Reduce treptat intensitatea, restabilește o comunicare normală, oferă apă dacă este cazul și oferă-i timp înainte de a te ridica. Persoana dominantă poate avea, de asemenea, nevoie de o perioadă de relaxare.
Verifică din nou orice urmă semnificativă mai târziu, când adrenalina s-a diminuat și persoana poate simți corpul mai normal.
Vorbiți despre asta împreună.
Vrei senzație de înțepătură, de lovitură sau ambele? Ce zone ale corpului sunt disponibile? Sunt organele genitale complet excluse, sau există un interes avansat, negociat? Se doresc urme? Cum arată starea de “subspațiu” pentru această persoană? Cum va verifica persoana dominantă reacția când cuvintele devin dificile? Și ce ritm face ca fiecare senzație să fie completă, în loc să se acumuleze pur și simplu?
