Practicile sexuale neobișnuite (Kink) fac ca limbajul și atenția să aibă o putere neobișnuită.
Un titlu poate face ca o persoană să se simtă recunoscută. O comandă poate plasa acea persoană într-un rol de gen care pare mai autentic decât viața obișnuită. Îmbrăcămintea, postura, serviciul, venerația, obiectificarea sau supunerea pot crea o euforie de gen – sentimentul pozitiv de a fi văzută și trăită ca sine.
Aceeași scenă poate, de asemenea, să facă ca o persoană să se simtă expusă într-un mod nepotrivit, prin limbajul folosit.
Practicile sexuale neobișnuite (Kink) care confirmă identitatea de gen încep prin a întreba ce face ca această persoană particulară să se simtă mai prezentă, și nu prin a atribui un scenariu unei categorii.
Identitatea de gen a unei persoane nu este practica sexuală neobișnuită (Kink).
Persoanele trans, non-binare și cu identități de gen diverse pot dori orice rol, practică sau structură a relației. Identitatea lor nu face ca corpul lor să fie proprietate publică, nici că tranziția lor să fie o invitație erotică.
Unele persoane pot eroticiza, în mod consensual, aspecte ale genului, tranziției sau faptului de a fi trans. Alții pot percepe această atenție ca pe o fetișizare: sunt reduși la o categorie care există pentru noutatea altcuiva.
Diferența nu poate fi determinată doar din fantezie. Depinde de cine definește sensul, ce limbaj este ales, dacă persoana se simte recunoscută dincolo de categorie și dacă refuzul rămâne sigur.
Întrebați care sunt cuvintele potrivite pentru această situație.
Nu presupuneți ce nume folosește o persoană pentru pieptul, organele genitale, forma corpului sau reacțiile sexuale. Termenii medicali, limbajul de zi cu zi și limbajul erotic pot fi trei vocabularuri diferite.
Întrebați înainte de începerea scenei:
- Ce nume și ce pronume ar trebui folosite?
- Ce titluri vă fac să vă simțiți bine, neutre sau să aveți disforie?
- Ce termeni anatomici sunt acceptați în timpul unei conversații obișnuite?
- Ce cuvinte sunt permise doar în cadrul unei scene de umilire sau de obiectificare negociate?
- Există cuvinte care nu ar trebui folosite, nici măcar în timpul jocului de rol?
Un cuvânt poate fi tehnic corect, dar totuși nepotrivit pentru o persoană. Un alt cuvânt poate fi erotic tocmai pentru că este ales, privat și temporar.
Rolul nu determină genul.
Dominanța nu este în mod intrinsec masculină. Submisivitatea nu este în mod intrinsec feminină. Actul penetrant nu transformă o persoană în “bărbatul” din scenă, iar primirea nu transformă o persoană în “femeia”.
O femeie trans poate dori ca feminitatea ei să fie accentuată în timp ce penetrează. Un bărbat trans poate dori să primească fără ca masculinitatea lui să fie diminuată. O persoană non-binară poate dori un rol care devine intens genizat pentru o singură noapte, sau unul care elimină complet genul din scenă.
Întrebați ce înseamnă rolul, în loc să importați un scenariu heterosexual și să redenumiți participanții.
Disforia și euforia pot fi specifice.
O persoană poate fi confortabilă cu o anumită parte a corpului și poate simți o deconectare față de alta. Disforia se poate schimba în funcție de lumină, poziție, îmbrăcăminte, ciclu menstrual, erecție, lubrifiere, orgasm, vizibilitate sau de cuvintele folosite de partener. De asemenea, poate varia în timp sau în timpul tratamentelor de afirmare a genului.
Extazul poate fi la fel de specific: un titlu rostit corect, o ham care se potrivește perfect corpului, o ținută la piept aleasă, firele de păr de pe față atinse cu admirație, a fi numit/ă frumos/frumoasă, atrăgător/atrăgătoare, puternic/puternică, delicat/delicată sau periculos/periculoasă, folosind un limbaj adecvat.
Nu presupune că scopul este doar de a evita disconfortul. Afirmațiile pozitive pot face parte din experiența erotică.
Umilirea necesită două negocieri separate.
Umilirea consensuală, bazată pe gen, poate implica folosirea unor nume greșite, feminizarea, masculinizarea, obiectificarea sau expunerea. Deoarece un limbaj similar este folosit în situații de hărțuire din viața reală, scena necesită o precizie deosebită.
Mai întâi, negociați conținutul erotic: ce cuvinte, roluri și acțiuni sunt dorite? Apoi, negociați limitele identității: ce rămâne adevărat în afara scenei și cum va fi încheiată rolul?
Nu folosiți niciodată vulnerabilitățile reale ale unei persoane ca material pentru improvizație, deoarece excitația este intensă. Un cuvânt care apare în materiale pornografice sau într-o scenă cu un fost partener nu înseamnă că este acceptabil aici.
După experiență, poate fi necesară o reafirmare explicită a numelui, a pronumelor, a corpului și a relației. Persoana nu ar trebui să se întrebe dacă partenerul Dominant crede cu adevărat în limbajul folosit în timpul jocului de rol.
Corpurile și senzațiile se pot schimba.
Hormonii, intervențiile chirurgicale, legarea, ascunderea organelor genitale, folosirea de proteze și alte forme de afirmare a genului pot modifica senzațiile, excitația, lubrifierea, răspunsul erectil, orgasmul, sensibilitatea pielii sau modul în care o poziție se simte. Timpii de recuperare și rezultatele individuale variază.
Nu presupune că corpul funcționează la fel ca înainte sau ca corpul unei alte persoane transgender. Urmează recomandările medicale actuale după intervenție. Orice durere nouă, sângerare, îngrijorări legate de rană sau pierdere a funcției trebuie discutate cu un medic specialist, nu cu partenerul/partenera.
Explorarea erotică poate fi interesantă fără a deveni o examinare. Persoana al cărei corp s-a schimbat decide ce este atins, observat sau discutat.
Obiectele pot contribui la integrarea corpului.
Hainele, body-urile, hamurile, protezele și jucăriile pot crea o legătură între identitate, fantezie și acțiune. De asemenea, au limite practice.
Stabiliți dacă un obiect face parte din persoană, face parte din costum sau este un obiect pe care Dominantul îl poate controla. Întrebați înainte de a-l îndepărta. Nu tratați o proteză, un body sau un dispozitiv de mobilitate/ajutor medical ca fiind disponibile pentru umilire, doar pentru că sunt prezent fizic.
Confortul, respirația, pielea și circulația sunt încă importante. O imagine pozitivă nu ar trebui să oblige persoana să ignore corpul său.
Facilitează corectarea greșelilor.
Chiar și partenerii/partenerele grijulii pot face greșeli. Decideți cum va fi corectată o greșeală, cum ar fi folosirea unui nume, pronume sau termen greșit, în timpul jocului. O simplă corecție nu ar trebui să oblige persoana transgender sau non-binară să renunțe la rol și să gestioneze sentimentele de rușine ale celeilalte persoane.
Persoana care a făcut greșeala poate recunoaște-o, poate corecta-o și poate continua, dacă se dorește continuarea. Greșelile repetate, discuțiile aprinse sau folosirea scenei ca permisiune pentru a renunța sunt probleme diferite.
Acordați atenție atât dorințelor, cât și limbajului.
O persoană poate folosi terminologia corectă și, totuși, să trateze o persoană trans ca pe un experiment. Fii atent dacă sunt interesați de persoana în ansamblu, respectă intimitatea, acceptă limitele și pot tolera o scenă care nu se potrivește scenariului lor idealizat.
A fi intens dorit poate fi o experiență pozitivă. A fi dorit doar ca o categorie interschimbabilă poate da senzația de a dispărea.
Nimeni nu este obligat să ofere educație, să divulge istoricul medical sau să permită accesul la corpul său pentru a demonstra deschidere.
Vorbiți despre asta împreună.
Ce nume, pronume, titluri și termeni referitori la corp sunt potriviți în intimitatea obișnuită? Care sunt specifici unei anumite scene? Ce creează euforie de gen, în loc de a evita doar disforia? Rolul afirmă persoana sau o înlocuiește cu o categorie? Cum ar trebui corectate greșelile? Ce trebuie spus în timpul îngrijirii ulterioare, astfel încât jocul de rol erotic să nu se infiltreze în identitate sau în încredere?
