Două persoane pot discuta săptămâni întregi și pot avea impresia că au găsit ceva rar. Limbajul devine intim. Apar titluri. Se imaginează reguli. O persoană se simte valorizată în rolul său de autoritate; cealaltă simte ușurare, fiind în sfârșit permisă să se abandoneze.
Această senzație poate fi reală. Însă, nu este încă o certitudine.
Primele luni ale unei dinamici sunt perioada în care fantezia începe să se întâlnească cu realitatea. Această perioadă nu ar trebui tratată ca o audiere, în care persoana subordonată demonstrează devotament, iar persoana dominantă demonstrează intensitate. Este o investigație comună pentru a vedea dacă autoritatea îmbogățește ambele vieți.
Chimia nu este o dovadă.
O nouă atracție poate face ca anumite aspecte să pară complete. Un mesaj decisiv poate părea o formă de leadership. Entuziasmul poate părea o supunere sigură. Compatibilitatea sexuală poate face ca incompatibilitățile obișnuite să devină temporar invizibile.
Observă ce se întâmplă în afara momentelor de excitație erotică. Persoana dominantă își respectă promisiunile mărunte, acceptă un “nu” și rămâne coerentă emoțional atunci când este dezamăgită? Persoana subordonată comunică schimbări, își duce la bun sfârșit serviciile agreate și își păstrează o minte independentă? Ambele persoane pot tolera o zi obișnuită?
Încrederea se construiește prin comportamente repetate, mai ales atunci când niciuna dintre persoane nu este foarte excitată.
Începe cu un domeniu de autoritate limitat.
Nu începeți prin a include „totul” în dinamica relației. Alegeți una sau două domenii cu limite clare: un ritual de salut, o formă de adresare stabilită în timpul intim, o rutină simplă de servitute, o permisiune sexuală limitată sau o perioadă săptămânală în care dinamica devine activă.
Stabiliți clar ce rămâne în afara acestei dinamici. Munca, îngrijirea sănătății, banii, familia, somnul, condusul, medicamentele și contactul cu prietenii nu ar trebui să intre în controlul unei alte persoane, deoarece nimeni nu a ținut cont să le excludă.
Un început restrâns nu este un semn de slăbiciune. Permite fiecărei persoane să experimenteze autoritatea, mai degrabă decât doar să o descrie.
Acordați prima lună pentru observație.
Utilizați structuri cu consecințe minime. Învățați cum sunt înțelese instrucțiunile, cum sunt discutate greșelile și cum reacționează fiecare persoană atunci când dorința este întreruptă.
Persoana dominantă ar trebui să observe dacă serviciile sunt oferite în mod liber sau sunt rezultatul fricii de abandon. Persoana submisivă ar trebui să observe dacă autoritatea devine mai precisă prin informații sau mai autoritară prin acces.
Discutați diferența dintre limbajul folosit în fantezie și permisiunea acordată în realitate. „Vreau să fiu complet al tău/al tău” poate exprima dorință. Nu este o definiție funcțională a consimțământului.
Aveți conversații regulate în afara rolurilor. Întrebați ce a părut natural, ce a părut forțat și ce a creat o presiune neașteptată. Comunicarea constantă face parte din dinamica relației, nu este o întrerupere a acesteia.
Lăsați a doua lună să testeze viața de zi cu zi.
Introdu o structură care trebuie să coexiste cu oboseala, programul și stările de spirit imperfecte. Un ritual care este frumos în vacanță poate deveni o sursă de resentimente într-o zi de marți la serviciu. O persoană submisivă care adoră instrucțiunile detaliate poate descoperi că volumul de muncă necesar pentru a le executa o face dificil de realizat. O persoană dominantă poate realiza că direcțiile constante se simt ca un alt loc de muncă.
Adaptați-vă, fără a considera adaptarea un eșec.
Acum este momentul să observați conflictele. Nicio formă de pedeapsă nu ar trebui folosită pentru a câștiga o dispută nerezolvată. Retragerea și ignorarea sunt abuz, nu autoritate. Dacă oricare dintre voi are nevoie de spațiu, trebuie să exprime această nevoie și să precizeze când va relua comunicarea.
În a treia lună, analizați posibilitatea de extindere.
Numai după ce există dovezi concrete ar trebui luate în considerare aspecte mai importante. Discutați despre ceea ce a fost realizat, nu despre ceea ce a fost inițial imaginat.
Posibile întrebări includ:
- Ce acte de autoritate ne-au făcut să ne simțim mai conectați?
- Ce reguli au creat valoare, iar care au arătat doar ca un D/s?
- Au fost respectate limitele fără resentimente?
- Poate oricare dintre voi să admită o greșeală fără ca rolul să se prăbușească?
- Serviciul oferit de submisivă aduce ceva semnificativ persoanei dominante?
- Devine persoana submisivă mai articulată sau doar mai conformă?
- Sunt relațiile exterioare, munca și sănătatea intacte?
- Ce trebuie să rămână exact așa cum este?
Extinderea poate însemna o autoritate mai profundă. De asemenea, poate însemna reguli mai puține, dar mai bune.
Protejează independența în timp ce atașamentul crește.
Păstrează accesul la banii personali, actele de identitate, asistența medicală, comunicarea privată și sprijinul extern. Nu permite ca un nou partener să devină singurul martor al relației. Evită deciziile financiare ireversibile, relocările, schimbările de loc de muncă sau dependența create în principal pentru a demonstra angajamentul.
Aceste măsuri de precauție nu anticipează eșecul. Ele previn ca intensitatea să elimine libertatea care face ca consimțământul continuu să aibă sens.
Nu există o dată de absolvire.
Nouăzeci de zile sunt un interval de timp, nu o garanție. Dinamica relațiilor la distanță poate necesita mai mult timp. Partenerii existenți care explorează D/s ar putea să se cunoască deja caracterul obișnuit al celuilalt, dar tot trebuie să descopere cum puterea îi schimbă. Trauma, dizabilitatea, îngrijirea altora și schimbările majore din viață pot necesita un ritm mai lent.
La final, nu te întreba doar dacă dinamica a supraviețuit. Întreabă dacă merită să se aprofundeze.
Începutul unei relații D/s ar trebui să fie plin de viață, dar ar trebui, de asemenea, să permită observarea. O promisiune este frumoasă. Un model este ceea ce, în cele din urmă, face ca predarea să fie suficient de sigură pentru a deveni reală.
