Schimbul de putere ridică o întrebare neobișnuită: ce poate oferi un adult, într-adevăr, altui adult?
Răspunsul poate include reguli, servitute, ritualuri, permisiuni sexuale, disciplină și aspecte din viața de zi cu zi. Răspunsul poate fi foarte vast. Nu poate include niciodată dreptul de a face consimțământul lipsit de sens.
Această distincție este importantă deoarece comportamentul abuziv poate folosi limbajul specific al D/s. Supravegherea devine „responsabilitate”. Izolarea devine „protecție”. Frica devine „respect”. Refuzul de a comunica devine „tăcere dominantă”. Persoanei subordonate i se spune că disconfortul dovedește că dinamica funcționează, sau că obiectarea dovedește că nu a fost niciodată cu adevărat subordonată.
Cuvintele nu transformă comportamentul. Abuzul nu devine etic prin simplul fapt că există o lesă.
Autoritatea există în interiorul consimțământului.
O persoană dominantă poate fi ascultată pentru că autoritatea a fost acordată în mod conștient. O persoană abuzatoare este ascultată pentru că costul refuzului a fost făcut să fie înfricoșător, umilitor sau material periculos.
Din exterior, aceste momente pot părea similare. Diferența se află în ceea ce le înconjoară.
Pot fi ridicate limitele fără represalii? Poate o regulă să fie revizuită? Poate oricare dintre parteneri să întrebe care este scopul acesteia? Poate persoana subordonată să vorbească sincer, fără a fi abandonată, amenințată sau pedepsită pentru conținutul răspunsului? Poate consimțământul acordat într-un anumit domeniu să fie retras fără a pierde locuința, banii, locul de muncă, prietenii sau siguranța personală?
Dacă singurul răspuns sigur este „da”, atunci nu există un „da” cu adevărat semnificativ.
Tăcerea nu este control.
O persoană poate avea nevoie de timp pentru a se calma înainte de a continua o conversație dificilă. Acest lucru este justificat atunci când este comunicat clar: „Sunt copleșită. Am nevoie de două ore. Te voi contacta la ora opt.” Pauza are un motiv, o limită și o reîntoarcere.
Tăcerea este diferită. Comunicarea este întreruptă pentru a crea anxietate, pentru a pedepsi dezacordul sau pentru a forța cealaltă persoană să cedeze. Puterea sa provine din incertitudine. Persoana care așteaptă nu știe când va reveni conexiunea, ce trebuie să facă pentru a o recâștiga sau dacă relația mai există.
Aceasta este coerciție emoțională, nu Dominanță.
O comunicare constantă nu înseamnă disponibilitate constantă. Înseamnă că niciunul dintre parteneri nu folosește „dispariția” ca armă. Un Dominant poate controla o scenă, un ritual sau o zonă specifică a vieții. El sau ea nu ar trebui să folosească însă această legătură în sine ca pe o frânghie de strangulare.
Modelul contează.
Un singur act egoist poate provoca daune. Abuzul este, de obicei, un model prin care o persoană obține sau menține controlul asupra alteia.
Semne de avertizare includ:
- izolarea partenerului de prieteni, familie, comunitate sau sprijin profesional;
- cererea de parole, urmărirea sau solicitarea de dovezi care nu au fost negociate liber;
- tratarea confidențialității ca pe o formă de neascultare;
- schimbarea regulilor a posteriori și pedepsirea persoanei pentru că nu le-a anticipat;
- utilizarea banilor, a locuinței, a statutului de imigrare, a locului de muncă sau a materialelor intime ca pârghie.
- A face condiționarea serviciilor medicale de permisiunea cuiva;
- A pune presiune pe cineva pentru a renunța la medicamente, terapie sau sfaturi medicale;
- A pedepsi dezvăluirea sinceră a durerii, fricii, geloziei sau a îndoielilor;
- A prezenta fiecare dezacord ca un eșec al supunerii;
- A folosi statutul, experiența sau reputația într-o comunitate ca dovadă că punerea de întrebări este interzisă;
- represaliile pentru folosirea unui cuvânt de siguranță sau pentru retragerea consimțământului;
- A crea în mod repetat crize și apoi a oferi supunerea ca singura cale de a reveni la calm.
Nicio listă de verificare nu poate decide, din exterior, dacă o relație este sănătoasă. Dar frica repetată, diminuarea independenței și nevoia de a gestiona reacțiile unei alte persoane sunt motive să analizezi situația cu atenție.
Un cuvânt de siguranță nu poate repara o relație în care nu ești în siguranță
Cuvintele de siguranță sunt utile într-o relație în care amândoi le puteți folosi în siguranță. Ele nu înlătură constrângerea exercitată în afara unei scene.
O persoană poate deține, din punct de vedere tehnic, un cuvânt de siguranță, știind că utilizarea acestuia va aduce zile de dispreț, pierdere a afecțiunii, umilință publică sau încetarea sprijinului financiar. Acea persoană are un cuvânt, dar nu o cale de scăpare.
Consimțământul nu poate fi obținut retroactiv. „Ai fi putut folosi cuvântul de siguranță” nu este un răspuns atunci când cineva a înghețat, s-a deconectat, a devenit incapabil să vorbească sau nu a fost de acord cu ceea ce s-a întâmplat. Persoana dominantă rămâne responsabilă pentru observare și pentru a opri atunci când informațiile devin neclare.
Submisivitatea nu anulează statutul de persoană.
O persoană submisivă își păstrează dreptul la integritatea fizică, îngrijire medicală, statutul de persoană în fața legii, gândire privată, sprijin extern și dreptul de a retrage consimțământul. Aceasta poate alege să ofere servicii dedicate fără a deveni mai puțin umană. Poate accepta corecții fără a-și pierde dreptul de a denunța nedreptatea. Poate ceda decizii fără a renunța la capacitatea de a reevalua acea decizie.
Persoana submisivă are și responsabilități: să ofere informații adevărate, să evite utilizarea sentimentului de neputință ca pe o formă de manipulare și să respecte limitele stabilite de persoana dominantă. Totuși, responsabilitatea reciprocă nu face ca ambele persoane să fie egal de responsabile pentru abuzul suferit de una dintre ele.
Dominanța necesită o putere controlabilă.
O persoană dominantă responsabilă nu întreabă doar: “Pot face asta?”. Ea întreabă și: “Ce împiedică autoritatea mea să devină egoistă?”.
Măsuri de siguranță utile includ menținerea relațiilor cu prietenii, acces independent la bani și documente de identitate, îngrijire medicală privată, evaluări periodice, domenii excluse în mod explicit și o metodă clară de a întrerupe dinamica. Aceste măsuri nu fac ca autoritatea să fie mai puțin reală. Ele fac posibilă alegerea autorității fără a fi, mai întâi, prinse în ea.
Puterea poate fi erotică tocmai pentru că este reală. Rămâne etică deoarece este limitată, observabilă și poate fi returnată.
Dacă te recunoști…
Dacă ești controlată prin frică, caută sprijin în cel mai sigur mod posibil. Nu anunța o plecare dacă acest lucru ar putea crește pericolul. O persoană de încredere, un serviciu de asistență pentru victimele abuzului domestic, un specialist familiarizat cu practicile Kink sau o autoritate locală competentă te pot ajuta să elaborezi un plan de siguranță. Șterge istoricul de navigare sau folosește un dispozitiv mai sigur dacă comunicațiile tale sunt monitorizate.
Dacă recunoști propriul tău comportament, nu te ascunde în spatele rolului pe care îl joci. Oprește acest comportament. Redobândește accesul la sprijin și resurse. Acceptă faptul că partenerul tău te poate părăsi și că asumarea responsabilității nu garantează iertarea. Caută ajutor specializat, axat pe comportamente abuzive, și nu doar pe comunicare generală în cadrul relației.
Autoritatea supremă nu are nevoie să diminueze o altă persoană pentru a se simți puternică. Ea creează o structură în care supunerea poate rămâne conștientă, articulată și vie.
