Accesibilitatea este uneori descrisă ca o versiune mai blândă a unei experiențe mai autentice.
Restricțiile sunt simbolice. Serviciile sunt mai puțin ample. Scena este mai scurtă. Pozițiile se schimbă. Un dispozitiv de mobilitate rămâne în apropiere. Cineva are nevoie de medicamente, odihnă sau ajutor pentru a se deplasa. Se pare că fantezia a fost întreruptă de realitatea corpului.
Dar corpul a fost întotdeauna locul unde fantezia trebuia să devină realitate.
Dizabilitățile, bolile cronice și durerea persistentă nu elimină capacitatea de a exercita autoritate, de a te preda, de a fi crud, elegant, de a rezista sau de a avea o imaginație erotică. Ele necesită ca partenerii să decidă ce elemente creează sens și ce elemente imită doar un scenariu tipic pentru persoanele fără dizabilități.
Începeți cu corpul de astăzi.
Capacitățile pot varia de la o săptămână la alta sau chiar în aceeași zi. Întrebați ce este adevărat acum: nivelul durerii, oboseala, mobilitatea, senzațiile, respirația, stabilitatea articulațiilor, circulația, sensibilitatea pielii, efectele medicamentelor și recuperarea după o activitate recentă.
Nu tratați o zi bună ca pe o dovadă că nevoile de accesibilitate au dispărut. Nu tratați o zi dificilă ca pe o definiție permanentă a persoanei.
Persoana care se supune trebuie să comunice ce aspecte afectează siguranța. Partenerul Dominant trebuie să primească aceste informații fără ca dezamăgirea să se transforme în presiune. Informațiile corecte fac parte din scenă, nu sunt un obstacol.
Durerea cronică și durerea erotică nu sunt interschimbabile.
O persoană obișnuită cu durerea nu este automat mai sigură în ceea ce privește impactul, restricțiile sau rezistența. Durerea familiară poate, de asemenea, face mai dificilă identificarea unor noi leziuni.
Discutați despre nivelul de bază și despre calitățile importante: senzații ascuțite, arzătoare, electrice, profunde, amorțite, instabile sau familiare. Decideți ce senzații sunt dorite, care indică o intensificare și care necesită oprire. Doar scorurile de durere pot fi insuficiente atunci când nivelul de bază este deja ridicat.
Nu lăudați pe cineva pentru că ignoră un simptom pe care îl folosește în mod normal pentru a se proteja. Rezistența are sens doar atunci când corpul rămâne capabil să ofere informații.
Energia face parte din evaluarea riscurilor.
Efortul fizic, cognitiv și emoțional consumă toate resursele. O scenă poate fi accesibilă în timp ce are loc și, totuși, să provoace o epuizare nedorită a doua zi.
Folosiți ritmul: împărțiți activitățile solicitante în părți mai mici, alternați efortul cu odihna și opriți-vă înainte ca epuizarea să elimine opțiunile. Planificați pregătirile și curățenia ca parte a costului energetic. Pregătiți din timp apă, medicamente, mâncare, suporturi și îngrijire ulterioară, astfel încât persoana cea mai epuizată să nu fie lăsată să se ocupe de toate.
Intensitatea viitoare ar trebui să se bazeze pe recuperare, nu doar pe ceea ce a fost tolerat în acel moment.
Poziționarea este o tehnică.
Sprijiniți articulațiile. Protejați punctele de presiune. Luați în considerare circulația, respirația, reglarea temperaturii și modul în care persoana va ieși din poziție. O postură care pare relaxată poate fi dureroasă de menținut; o poziție care este confortabilă timp de zece minute poate deveni periculoasă după treizeci de minute.
Folosiți perne, cală, mobilier reglabil, echipamente de transfer și dispozitive de mobilitate fără jenă. Stabiliți dacă un dispozitiv poate face parte din limbajul erotic sau ar trebui să rămână strict practic. Nu îndepărtați niciodată echipamentele esențiale pentru a face scena să pară mai convingătoare.
Restricționarea trebuie să țină cont de capacitatea persoanei de a-și redistribui greutatea, de a semnala, de a-și regla temperatura și de a răspunde la spasme sau simptome autonome. Restricționarea simbolică poate crea aceeași renunțare psihologică, dar cu un risc fizic mai mic.
Serviciul este mai mult decât munca fizică.
Serviciul poate implica planificare, atenție, creativitate, ritual, prezență emoțională, cercetare, administrare sau decizii delegate într-un domeniu stabilit. Nu devine mai puțin real doar pentru că persoana supusă nu poate genuflexiona, nu poate sta în picioare pentru perioade lungi, nu poate curăța o cameră sau nu poate transporta greutăți.
Un Dominant cu dizabilități nu are nevoie să folosească forța fizică pentru a-și face autoritatea credibilă. Vocea, ritmul, permisiunea, observația și consecințele pot avea o putere enormă.
Evită să atribui roluri prin dependență. Primirea de îngrijire personală nu transformă pe cineva într-o persoană supusă. Oferirea de îngrijire nu transformă automat pe cineva într-o persoană dominantă. Dacă îngrijirea și relația D/s coexistă, stabilește clar limita dintre ceea ce este o îngrijire necesară și ceea ce este un serviciu ales.
Comunicarea trebuie să fie accesibilă.
Vorbirea, mișcările, forța de strângere, vederea, auzul și procesarea informațiilor pot suferi modificări în condiții de oboseală sau stres. Stabilește semnale care să rămână utilizabile.
Un semnal dat cu mâna este inutil dacă mâna este restricționată sau nesigură. Un semnal vizual nu funcționează în întuneric. Un cuvânt de siguranță verbal nu funcționează dacă vocea dispare. Folosește opțiuni redundante și stabiliți ce înseamnă o tăcere ambiguă.
Comunicarea asistată este totuși comunicare. Un dispozitiv, o carte, un comutator sau un mesaj scris nu diminuează renunțarea. Permite persoanei să rămână în starea de renunțare.
Medicamentele și echipamentele medicale rămân disponibile.
Asigură-te că medicamentele esențiale, inhalatoarele, proviziile de glucoză, echipamentele de mobilitate și dispozitivele medicale sunt ușor accesibile. Nu modifica medicamentele prescrise și nu amâna îngrijirea medicală necesară pentru a respecta un anumit protocol.
Unele medicamente pot modifica senzațiile, vigilența, sângerarea, tensiunea arterială sau răspunsul sexual. Persoana și medicul său sunt sursele potrivite pentru deciziile medicale. Rolul persoanei dominante este de a înțelege implicațiile practice convenite, nu de a practica medicina.
Simptome neurologice noi, pierderea conștienței, dificultăți de respirație, dureri severe sau neobișnuite, sângerări abundente sau orice modificare bruscă, care depășesc planul stabilit al persoanei, necesită asistență medicală adecvată.
Dizabilitatea sporește importanța menținerii independenței.
Persoanele care depind de altă persoană pentru transport, îngrijire, comunicare sau echipamente pot întâmpina dificultăți mai mari în a părăsi o relație nesănătoasă. Asigură-te că există sprijin extern, posibilități de comunicare confidențială, documente de identificare, servicii medicale și opțiuni practice de urgență disponibile.
Controlul unui scaun cu rotile, al medicamentelor sau al unui dispozitiv de comunicare nu este un privilegiu erotic, decât dacă o activitate specifică și sigură a fost negociată – și chiar și în acest caz, accesul esențial trebuie să rămână imediat recuperabil.
Nevoia de asistență nu trebuie niciodată transformată în consimțământ.
Îngrijirea ulterioară include informații oferite ulterior.
Verifică starea corpului imediat, mai târziu în aceeași zi și după perioada obișnuită de recuperare a persoanei. Întreabă despre oboseală, durere, starea pielii, circulație, amețeli, simptome autonome și stări emoționale. Notează ce a ajutat și ce a costat mai mult decât era de așteptat.
Adaptarea nu este o dovadă că dinamica a devenit mai puțin intensă. Este o dovadă că persoanele implicate au încetat să se comporte pentru o imagine imaginară și au început să creeze putere cu cea pe care o au în realitate.
